ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul T.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Ialomița, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 16 din 10 septembrie 2004, emisă de pârâtă și pe cale de consecință, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma Tratatului din 7 septembrie 1940, semnat la Craiova, între România și Bulgaria, părinții săi, N. și A., au fost strămutați din comuna Veterna - Bulgaria, în comuna Beidaud, județul Tulcea, reclamantul fiind născut la 8 octombrie 1941, în timpul strămutării părinților săi din localitatea de domiciliu.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 103 din 19 ianuarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 16 din 10 septembrie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a dispus obligarea acesteia din urmă să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), pentru perioada 8 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 septembrie 2004, în raport cu data înregistrării cererii nr. 19852 din 31 august 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că părinții reclamantului au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 și că Legea nr. 189/2000 nu înlătură persoanele născute în perioada strămutării părinților, de la drepturile pe care le prevede, pentru această categorie de persoane.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut, în esență, că perioada de strămutare a părinților petentului începe de la 15 septembrie 1940, or acesta s-a născut la data de 3 ianuarie 1942, cu depășirea termenului de 300 de zile, interval maxim prevăzut prin explicarea sintagmei "copii concepuți".
Recursul este nefondat.
în conformitate cu art. 1 al Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
împrejurarea că reclamantul nu era născut la data strămutării și că nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat, nu este relevantă, atâta vreme, cât și strămutarea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1945, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală a copilului are, însă, relevanță la stabilirea filiației, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamantul, născut la data de 8 octombrie 1941 (și nu la 3 ianuarie 1942, cum se susține în recurs), se încadrează în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000; întrucât părinții acestuia au făcut obiectul unui schimb de populație, reclamantul s-a născut în perioada strămutării părinților săi din Bulgaria, în România, iar legea nu exceptează de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în timpul strămutării, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4034/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3964/2005. Contencios → |
|---|
