ICCJ. Decizia nr. 4239/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2005, reclamanta N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14024/A din 23 septembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivare, recurenta a arătat că prin actul contestat, pârâta i-a respins în mod greșit cererea de acordare a drepturilor compensatorii, deși a dovedit că are calitatea de "persoană strămutată" în accepțiunea Legii nr. 189/2000, fiind refugiată, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 156/2005 din 14 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 20 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000. în termen legal, împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recurenta a susținut, în esență, că soluția primei instanțe este greșită, întrucât reclamanta nu a dovedit că schimbarea domiciliului în septembrie 1940 a fost determinată de persecuții exercitate pe criterii etnice, localitatea din care familia a plecat, aflându-se sub administrația Statului Român.
Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., "Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
în acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectivul litigiului.
în ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile depuse și declarațiile testimoniale de la dosar nefiind pe deplin convingătoare, privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin "persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege "persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea, astfel, dacă intimata era îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate fără echivoc cauza și împrejurările în care tatăl intimatei, A.P., în calitate de șef al Postului de Jandarmi din comuna Geaca, împreună cu familia, din care făcea parte și intimata au plecat din localitatea de domiciliu și, în concret, dacă măsura respectivă a reprezentat o modalitate de persecuție etnică sau a fost vorba despre o mutare ca urmare a unui ordin militar primit de capul familiei.
în consecință, pentru stabilirea exactă a adevărului, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) teza I și a art. 313 teza I C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru suplimentarea probatoriului, prin solicitarea fișei de evidență militară (sau a altor documente) privind situația tatălui intimatei, care a deținut funcția de șef post de jandarmi în respectiva perioadă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4235/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4257/2005. Contencios → |
|---|
