ICCJ. Decizia nr. 4054/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 1304 din 3 februarie 2005, reclamantul P.N. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 462 din 1 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Arad - Comisia instituită în baza prevederilor Legii nr. 309/2002 și, totodată, a solicitat să îi fie recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, întrucât, așa cum rezultă din livretul militar depus la dosar, în perioada 4 ianuarie 1959 - 25 noiembrie 1960, a efectuat stagiul militar la U.M. 01789 Roman, în funcția "constructor de poduri și drumuri".
Prin sentința civilă nr. 102 din 28 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca tardiv introdusă, acțiunea formulată de reclamantul P.N., reținând următoarele:
Hotărârea nr. 462 din 1 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Arad - Comisia instituită în baza prevederilor Legii nr. 309/2002, a fost comunicată reclamantului P.N., în luna noiembrie 2002, fapt confirmat chiar de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.
Contestația împotriva hotărârii sus-menționate a fost formulată la data de 31 ianuarie 2005.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat acțiunea cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
împotriva sentinței civile nr. 102 din 28 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul P.N., arătând că într-adevăr contestația a fost formulată tardiv, dar prin cererea de chemare în judecată a solicitat recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, invocând, ca și în cazul judecății fondului cauzei, nota nr. 2784 din 15 iulie 2003 și decizia civilă nr. 363 din 4 noiembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Recursul este nefondat.
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, faptul că reclamantul P.N. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 462 din 1 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Arad - Comisia instituită în baza prevederilor Legii nr. 309/2002, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, "împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de appel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
Or, din actele dosarului rezultă, într-adevăr, faptul, necontestat nici de recurentul-reclamant, că hotărârea Casei Județene de Pensii Arad a fost comunicată în luna noiembrie 2002, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 31 ianuarie 2005.
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ. dispune expres că "neexercitarea oricărei căi de atac atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". în speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că ar fi fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să conteste hotărârea în termenul prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. Susținerile reclamantului, referitoare la faptul că are doar 4 clase, că nu a știut să formuleze contestație și că nu a avut bani "pentru așa ceva", nu pot fi considerate ca împrejurări mai presus de voința sa, cu atât mai mult, cu cât, atât cererea de chemare în judecată, cât și declararea recursului și motivarea acestuia sunt înscrisuri olografe și au fost depuse la instanțele competente.
Pe cale de consecință, recursul a fost respins ca nefondat, fiind menținută, ca legală și temeinică, sentința civilă atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4056/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4051/2005. Contencios → |
|---|
