ICCJ. Decizia nr. 4052/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 1 iulie 2004, reclamanta I.E. a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând recunoașterea dreptului la actualizarea pensiei de serviciu și actualizarea corectă a pensiei de serviciu, la datele de 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, în baza prevederilor O.G. nr. 83/2000, H.G. nr. 403/2001 și O.U.G. nr. 187/2001, prin includerea în calculul pensiei de serviciu, a adaosului de 20% pentru vechimea în magistratură și a sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă. Totodată, reclamanta a solicitat ca Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să fie obligat să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cuantumul actualizat al pensiei de serviciu, în vederea plății diferențelor cuvenite până la zi.
Prin sentința civilă nr. 2510 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, constatând dreptul acesteia la actualizarea pensiei de serviciu, prin includerea în baza de calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, de 20% și a sporului pentru condiții deosebite de muncă, de 15% și a obligat pe pârât să actualizeze corect pensia de serviciu a reclamantei, începând cu data de 1 noiembrie 2000, în sensul includerii în calculul pensiei, a adaosului și a sporului menționate. De asemenea, instanța de fond a obligat pe pârât să actualizeze pensia de serviciu a reclamantei, în baza H.G. nr. 403/2001, începând cu data de 1 aprilie 2000 și în baza O.U.G. nr. 187/2001, începând cu data de 1 ianuarie 2002. Totodată, prin sentința civilă pronunțată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, noile cuantumuri ale pensiei de serviciu, în vederea plății drepturilor cuvenite reclamantei, până la zi.
în motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a reținut, în esență, aspectele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996, în forma modificată prin O.G. nr. 83/2000, în vigoare pentru perioada dedusă judecății, magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
Indemnizația de încadrare lunară, adaosul pentru vechime efectivă în magistratură și sporul pentru condiții deosebite de muncă nu pot fi separate, întrucât, împreună, reprezintă forma de remunerare a magistraților și baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Coeficientul de multiplicare este avut în vedere pentru determinarea indemnizației de încadrare de bază, la care se aplică sporurile și adaosurile, aceiași fiind situația și în ceea ce privește modificarea indemnizațiilor magistraților în activitate, aplicată începând cu data de 1 ianuarie 2002, conform prevederilor O.U.G. nr. 187/2001, astfel că instanța de fond nu a reținut susținerea pârâtului referitoare la faptul că elementele de remunerare a magistraților ar fi fost avute în vedere la stabilirea coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 83/2000.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut nici susținerea pârâtului, în sensul că O.G. nr. 83/2000 ar fi avut în vedere două categorii de pensionari, în raport cu data intrării în vigoare, întrucât, astfel, s-ar crea o discriminare între magistrații pensionari.
Instanța de fond a înlăturat și susținerea pârâtului privind inaplicabilitatea H.G. nr. 403/2001, motivând că pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu veniturile magistraților în activitate, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La pronunțarea sentinței civile, Curtea de Apel București a arătat că prin modificările pe care O.G. nr. 83/2000 le-a adus Legii nr. 50/1996, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraților, iar prin O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, a fost reglementat explicit dreptul magistraților pensionari de a li se lua în considerare la actualizarea pensiei de serviciu, și adaosul la indemnizația de încadrare, indiferent de data pensionării.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că, întrucât adaosul și sporul în discuție fac parte din venitul net al magistraților în activitate, potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acestea trebuiau să fie comunicate Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, în vederea actualizării corecte a pensiei reclamantei, situația fiind aceiași cu privire la majorările aplicate ca urmare a H.G. nr. 403/2001 și O.U.G. nr. 187/2001, la data de 1 aprilie 2001, respectiv la data de 1 ianuarie 2002.
împotriva sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca nelegală și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- instanța de fond a respins, în mod neîntemeiat, excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada noiembrie 2000 - 30 iunie 2001, susținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, ci prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, astfel că pretențiile aferente perioadei prescrise nu pot fi admise;
- instanța de fond a constatat, în mod greșit, că reclamanta are dreptul la includerea în baza de calcul, a adaosului de 20% pentru vechimea în magistratură și a sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă. Având în vedere art. 5 din O.G. nr. 83/2000, actualizarea pensiilor magistraților pensionați înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe s-a efectuat numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în Anexa nr. 1 la acest act normativ, la stabilirea căruia au fost luate în calcul salariile de bază, precum și toate indemnizațiile și sporurile funcțiilor respective. Pe cale de consecință, reclamanta nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare, astfel calculat și de adaosul la indemnizația de încadrare;
- sentința civilă a instanței de fond este neîntemeiată și în ceea ce privește aplicarea H.G. nr. 403/2001, întrucât dispozițiile acesteia nu se aplică pensionarilor, precum și în ceea ce privește obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei, începând cu data de 1 ianuarie 2002, întrucât actualizarea s-a făcut de la această dată, pornind de la coeficientul de multiplicare corespunzător funcției deținută de magistrat la data pensionării, precum și de la valoarea de referință sectorială în vigoare în luna decembrie 2001, majorată cu 8%, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 187/2001;
- vechimea în muncă a reclamantei a fost luată în calcul pentru stabilirea coeficientului de multiplicare corespunzător funcției deținute;
- prin Legea nr. 355/2001 a fost respinsă O.U.G. nr. 113/2000, prin care a fost completat art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 în sensul includerii în calculul pensiei de serviciu, a tuturor sporurilor și indemnizațiilor de care au beneficiat magistrații la data pensionării;
- potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 177/2002, sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă se acordă proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții, iar magistratul pensionat nu s-a aflat în aceste condiții vătămătoare, periculoase.
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
în ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamantei, instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta nu poate fi calificată ca o acțiune în pretenții, în condițiile în care are ca obiect refuzul pârâtului de a da curs cererii privitoare la un drept recunoscut de lege, intrând, astfel, sub incidența art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
în ceea ce privește susținerea recurentului-pârât, referitoare la faptul că reclamanta nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare astfel calculat și de adaosul la indemnizația de încadrare, întrucât, prin O.G. nr. 83/2000, legiuitorul a avut în vedere două categorii de pensii - cele stabilite anterior intrării în vigoare a ordonanței și cele care vor fi stabilite după această dată, aceasta nu poate fi reținută, întrucât din textul acestei ordonanțe nu reiese o astfel de intenție a legiuitorului. De altfel, o astfel de dispoziție, care ar avea caracter tranzitoriu, ar fi trebuit să fie cuprinsă în art. 2 - 11 ale ordonanței, întrucât ea aparține actului modificator și se raportează la data intrării în vigoare a acestuia. în ceea ce privește dispozițiile de modificare a Legii nr. 50/1996, acestea nu pot cuprinde referiri la data intrării în vigoare a ordonanței, întrucât fac parte integrantă din aceasta. în această privință, în mod corect, instanța de fond a reținut că susținerea pârâtului este de natură să conducă la stabilirea unei discriminări între magistrații pensionari. Pe de altă parte, este evident faptul că dacă legiuitorul ar fi avut o astfel de intenție, aceasta ar fi fost transpusă într-un text expres care și-ar fi găsit locul în chiar cuprinsul ordonanței. Or, în absența unui astfel de text, potrivit principiului fundamental de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, cei chemați să aplice legea nu au competența de a găsi excepții pe cale de interpretare, acolo unde legiuitorul nu a înțeles să le prevadă expres.
în ceea ce privește aplicabilitatea H.G. nr. 403/2001, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că majorarea prevăzută prin această hotărâre, făcând parte din venitul net al magistraților, se ia în calcul la actualizarea pensiilor magistraților, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare.
Și în privința luării în considerare a vechimii în muncă, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 50/1996, astfel cum acest articol a fost modificat prin O.G. nr. 83/2000.
Susținerea pârâtului referitoare la faptul că O.U.G. nr. 113/2000, prin care a fost completat art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, a fost respinsă prin Legea nr. 355/2001, nu poate fi reținută, întrucât la data respingerii, adaosul la indemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă, era deja prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996, urmare a modificărilor aduse acesteia prin O.G. nr. 83/2000, iar aplicabilitatea acestui adaos în cazul pensiei magistraților era determinată de art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992. De asemenea, art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 177/2002 a stabilit în mod expres faptul că indemnizația de încadrare majorată în raport cu vechimea efectivă în funcțiile menționate la alin. (1) al aceluiași articol, se ia în calcul la actualizarea pensiei de serviciu, reglementată de Legea nr. 92/1992, precum și a oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale.
în ceea ce privește sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, de asemenea, în mod întemeiat, instanța de fond a reținut că acesta nu poate fi separat de indemnizația de încadrare lunară și de adaosul pentru vechime efectivă în magistratură, întrucât acestea, împreună, reprezintă forma de remunerare a magistraților și baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4295/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4055/2005. Contencios → |
|---|
