ICCJ. Decizia nr. 4056/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 7 decembrie 2004, reclamantul M.G. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 23.222 din 15 octombrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a arătat că este nemulțumit de faptul că drepturile i-au fost acordate începând cu data de 1 noiembrie 2004, în condițiile în care a depus cererea la data de 7 iulie 2003, precum și de faptul că drepturile ar fi trebuit să îi fie recunoscute pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Reclamantul a depus la dosar și hotărârea nr. 22.337 din 9 septembrie 2004 a Casei Județene de Pensii Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941, începând cu data de 1 august 2003.
Prin sentința civilă nr. 121/CA din 14 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. și a dispus modificarea parțială a hotărârii nr. 22.337 din 9 septembrie 2004 și a hotărârii nr. 23.222 din 15 octombrie 2004, emise de Casa Județeană de Pensii Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, cu referire la perioada acordării drepturilor care va fi 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2003.
în motivarea sentinței civile pronunțate, instanța de fond a reținut aspectele prezentate în continuare.
Din coroborarea prevederilor art. 6 din Decretul - lege nr. 118/1990, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, și ale art. 2 și art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcu dovada susținerilor sale.
Reclamantului urmează a-i fi recunoscută calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, întrucât din actele depuse la dosar reiese faptul că s-a refugiat din Basarabia, în România, iar legiuitorul nu a condiționat acordarea drepturilor respective, de revenirea la domiciliul părăsit și, ulterior, de o nouă plecare și revenire în România.
împotriva sentinței civile nr. 121/CA din 14 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea faptului că, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, instanța a acordat reclamantului, drepturile, începând cu data de 1 august 2003, în condițiile în care cererea de revizuire a hotărârii nr. 22.337 din 9 septembrie 2004, pentru această perioadă, a fost depusă la data de 11 octombrie 2004.
Recursul este nefondat.
în mod corect, instanța de fond a constat faptul că intimatului-reclamant urmează a-i fi recunoscută calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. în acest sens, prin raportare la dispozițiile art. 1 din ordonanță, nu a fost luată în considerare perioada cuprinsă 26 iunie 1940 - 5 septembrie 1940, întrucât intervalul de timp avut în vedere de legiuitor este 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
De asemenea, în mod întemeiat, instanța de fond a respins susținerile recurentei-pârâte, în sensul că drepturile urmează a fi acordate intimatului-reclamant, doar pentru cele două perioade cuprinse în hotărârile contestate, întrucât prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, nu condiționează acordarea drepturilor, de faptul revenirii persoanei refugiate la domiciliul părăsit, urmat de o nouă refugiere.
în ceea ce privește data de la care se acordă intimatului-reclamant, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este întemeiată soluția instanței de fond referitoare la data de 1 august 2003, motivată de faptul că nu se poate reține în sarcina intimatului-reclamant, vreo culpă în ceea ce privește stabilirea, prin hotărâre, și a unei alte perioade pentru care urmează a-i fi acordate drepturile respective. în această privință sunt și rămân aplicabile dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, care dispun în sensul acordării drepturilor de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, respectiv de la data de 1 august 2003.
Pe cale de consecință, întrucât sunt evidente și sunt confirmate chiar de recurenta-pârâtă, cele două perioade de refugiu (26 iunie 1940 - 22 iunie 1941 și 15 martie 1944 - 6 martie 1945), prin raportare la perioada menționată în cuprinsul art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere că acordarea drepturilor nu este condiționată de revenirea la domiciliul părăsit, urmată de o nouă perioadă de refugiu, recursul a fost respins, cu menținerea, ca legală și temeinică, a soluției pronunțate de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4055/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4054/2005. Contencios → |
|---|
