ICCJ. Decizia nr. 4092/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 27 februarie 2003, reclamanta SC T.D.G. SRL a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei nr. 11 din 4 februarie 2003, în partea privitoare la sancționarea sa, pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996.
în motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit s-a apreciat că a practicat pe piață, prețuri sub costuri, în scopul înlăturării concurenților, întrucât pentru determinarea rezultatelor financiare ale vânzărilor de mărfuri s-a luat în considerare valoarea trecută în avizele de transfer între depozitul central și sucursale, în loc să se ia în considerare prețul de achiziție.
S-a mai susținut că la determinarea cheltuielilor aferente vânzărilor de țigarete S.N.T.R., deși s-au înregistrat pierderi, au fost incluse cheltuieli aferente contractului J.T.I.;
- s-a reținut că efect al poziției dominante pe piață ar fi fost eliminarea de pe piață a concurenților, fără a se analiza cauzele reale ale dispariției acestora;
- la emiterea deciziei de sancționare nu au fost respectate întocmai dispozițiile art. 48 din Legea nr. 21/1996, referitoare la audierea obligatorie.
Prin sentința civilă nr. 605 din 24 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, a Consiliului Concurenței, respectiv partea privitoare la sancționarea reclamantei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996.
S-a reținut pentru aceasta, ca fiind întemeiate, criticile aduse de reclamantă, modului de determinare a costului mărfii și ca neconcludente, plângerile concurenților înregistrate la S.N.T.R.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Consiliul Concurenței, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că, fără a analiza situația de fapt și de drept, instanța a apreciat că decizia contestată este nelegală, întrucât se bazează pe considerarea prețului mărfii, din avizul de transfer ca fiind identic cu prețul de achiziție al mărfii, deși analiza Consiliului Concurenței a avut în vedere, atât ieșirile de la societatea mamă, cât și intrările valorice la sucursale, per total societate;
- expertiza extrajudiciară efectuată în cauză a fost luată în considerare, deși aceasta nu a prezentat datele care au stat la baza calculelor și nici algoritmurile folosite;
- fără nici o argumentare, instanța a considerat temeinice, susținerile reclamantei, în conformitate cu care la nuanțarea analizei cheltuielilor și a repartizării acestora nu s-a ținut seama de produsul care le-a generat, deși Consiliul Concurenței a avut în vedere că țigaretele J.T.I. sunt mai profitabile decât celelalte produse, datorită prețului mai mare al acestora și a repartizat cheltuielile, în funcție de valorile exprimate în unități valorice;
- în fine, greșit s-au apreciat ca neconcludente, plângerile concurenților, prin decizia nr. 11/2003, reținându-se că în anul 2000, reclamanta a anulat o poziție dominantă pe piața distribuției de țigarete și a vândut țigări S.N.T.R., sub costuri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea sunt justificate.
în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.: "hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Or, în cauză, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, admițând acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 11/2003, a Consiliului Concurenței, prin care s-a stabilit sancționarea SC T.D.G. SRL, pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996, întemeindu-se exclusiv pe susținerile reclamantei și în lipsa unor probe complete, cum ar fi fost expertiza contabilă, necesară mai ales în condițiile în care reclamanta și-a motivat cererea, pe concluziile unei expertize extrajudiciare, în legătură cu care pârâtul-recurent nu a putut formula obiecțiuni.
Soluția astfel pronunțată se apreciază ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative menționate, situație în care se impune casarea ei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, urmând ca instanța de trimitere să aibă în vedere și criticile formulate prin motivele de casare.
Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4096/2005. Contencios → |
|---|
