ICCJ. Decizia nr. 4096/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 27 mai 2004, reclamanta SC S.T. SRL București a chemat în judecată pe pârâții A.R.R. și A.R.R., agenția București, solicitând să se dispună anularea actului administrativ prin care s-a anulat licența de execuție pentru activitatea de dispecerat taxi DX 00278, comunicată prin adresa nr. 7535 din 24 martie 2004 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2343 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu poseda autorizație pentru transport în regim de taxi, valabilă, emisă de autoritatea administrației publice locale, în condițiile Legii nr. 38/2003.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, SC S.T. SRL București care a motivat, în esență, că măsura administrativă comunicată este nelegală, pentru că nu are la bază o hotărâre, așa cum legea prevede în mod expres și că măsura administrativă operată a fost nemotivată.
Recursul este nefondat.
Se reține că adresa nr. 7535/2004, a agenției A.R.R. București, respectă textul legal, chiar dacă nu este intitulată hotărâre, conținând toate elementele care îi conferă validitate.
Conform declarațiilor martorilor audiați la instanța de fond, aceștia au încheiat contractul de dispecerizare cu recurenta și au primit stații de recepție, anterior datei de 6 martie 2004, dată la care nu erau autorizați de către Primărie să execute activitate de transport în regim taxi pe raza municipiului București.
Rezultă din probele existente la dosar, că operatorul de dispecerat taci SC S.T. SRL București deservea operatori de transport în regim taxi sau taximetriști independenți neautorizați, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. b) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1170/2003, fiind un motiv de anulare a licenței de execuție pentru dispecerat taxi.
Măsura anulării licenței de execuție s-a dispus, atât în baza unei cercetări prealabile efectuate de structurile poliției rutiere competente, cât și ca urmare a verificărilor întreprinse de către Direcția Generală de Transport, Drumuri și Siguranța Circulației din cadrul Primăriei municipiului București, conform atribuțiilor acestor instituții, prevăzute de către art. 37 alin. (1) din Legea nr. 38/2003.
Actele contestate de recurent au fost depuse la dosarul cauzei, fiind actele pe care se întemeiază măsura administrativă de anulare a licenței de execuție pentru dispecerat taxi, deci nu aveau cum să fie străine de natura cauzei.
Așa cum în mod corect a motivat instanța de fond, nu pot fi reținute susținerile recurentei, în ceea ce privește faptul că până la data de 6 martie 2004, taximetriștii independenței aduși ca martori nu ar fi prestat servicii de taximetrie, întrucât acestora li se predase stațiile de emisie - recepție, iar contractul de dispecerizare nu conținea nici o clauză, în sensul că prestarea serviciilor va începe la data obținerii de către beneficiar, a autorizației prevăzută de art. 7 din Legea nr. 38/2003, respectiv la data eliberării autorizației pentru executarea serviciului public de transport persoane/bunuri în regim de taxi și a autorizației taxi emise de Primăria municipiului București.
începerea demersurilor în vederea obținerii autorizațiilor de executare a serviciului public de transport persoane/bucuri în regimurile taxi și a autorizațiilor taxi, emise de Primăria municipiului București, atât către taximetriștii independenței, cât și către SC S.T. SRL București nu are valoarea juridică de autorizare efectivă a activității specifice.
Având în vedere considerentele expuse și faptul că sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar motivele de recurs nu pot duce la casarea acesteia, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4069/2005. Contencios → |
|---|
