ICCJ. Decizia nr. 4097/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 24 august 2004 și precizată ulterior, reclamantul F.N. a chemat în judecată Academia Română, solicitând anularea hotărârii Prezidiului acesteia din 7 iulie 2004, prin care nu a mai fost confirmat, ca și membru în Consiliul Științific al Institutului de Istorie și Teorie Literară, G. Călinescu.
La 18 noiembrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ., reclamantul a chemat în judecată, Institutul de Istorie și Teorie Literară, G. Călinescu.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la 22 iulie 2004 i-a fost adusă la cunoștință nota nr. 304 din 19 iulie 2004, emisă de directorul Institutului de Istorie, privind măsura luată de Prezidiul Academiei, de a nu-l mai confirma ca membru al Consiliului Științific.
în opinia reclamantului, această măsură este abuziv,ă el fiind ales în această calitate, prin vot, în ianuarie 2004, iar încetarea mandatului nefiind posibilă decât tot în urma unui vot.
Prin sentința civilă nr. 2833 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a constatat, ca fiind inadmisibilă, cererea de chemare în judecată a altor persoane și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului împotriva Academiei Române.
S-a reținut pentru aceasta, că dispozițiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., privesc obiectul cererii de chemare în judecată, nu cadrul procesual, prin lărgirea acesteia în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 și 58 C. proc. civ.
S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în sensul efectuării procedurii administrative prealabile, pe de o parte reclamația nefiind adresată Academiei Române și pe de altă parte, ea nefăcând referire la adresa nr. 224 din 14 iulie 2004 și a hotărârii din 7 iulie 2004.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul F.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut că modificarea cererii de chemare în judecată, formulată în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., este perfect admisibilă, întrucât chemarea în judecată a altei persoane constituie o modificare esențială a acțiunii, așa cum prevăd dispozițiile menționate.
în ce privește plângerea administrativă prealabilă, recurentul a arătat că prin cererea nr. 345 din 3 august 2004, adresată Institutului de Istorie și Teorie Literară, G. Călinescu, în calitate de executant al deciziilor luate de Prezidiul Academiei Române, a solicitat expres revocarea adresei nr. 224 din 14 iulie 2004 și a hotărârii Prezidiului din 2 iulie 2004.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, se reține că acestea sunt justificate.
în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ., întregirea sau modificarea acțiunii presupune schimbarea oricăruia dintre elementele esențiale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, printre care se enumeră și precizarea părților cu care reclamantul înțelege să se judece, precizare ce nu poate fiu făcută mai târziu de prima zi de înfățișare.
Astfel fiind și cum reclamantul a formulat la 18 noiembrie 2004, moment la care părțile legal citate puteau pune concluzii (art. 138 C. proc. civ.), cererea de chemare în judecată a Institutului de Istorie și Teorie Literară, G. Călinescu, în mod greșit Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, această cerere.
în ce privește îndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 5 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se reține că prin contestația înregistrată sub nr. 345 din 3 august 2004, reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, din conținutul acesteia rezultând că a solicitat revocarea adresei nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care Academia Română a încunoștiințat Institutul de Istorie G. Călinescu, despre hotărârea Prezidiului Academiei din 7 iulie 2004, privind înlăturarea reclamantului din Consiliul Științific, măsură pusă în executare de către conducerea Institutului, prin nota de serviciu nr. 304 din 19 iulie 2004.
în raport cu aceste considerente, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii formulate de F.N. este vădit nelegală și netemeinică și în raport cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., s-a dispus casarea ei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea soluționării pe fond a litigiului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4089/2005. Contencios → |
|---|
