ICCJ. Decizia nr. 4104/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, sub nr. 222/2005, reclamantul P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, anularea hotărârii nr. 5850 din 6 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată i s-a recunoscut doar o parte din perioada în care a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu toate că întregul stagiu l-a efectuat la aceeași unitate militară, așa cum rezultă și din livretul militar.
Prin sentința nr. 98 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.L. și a anulat hotărârea nr. 5850 din 6 ianuarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1951 - 8 martie 1954 și să i se acorde aceste drepturi, începând cu data de 10 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a efectuat stagiul militar, în perioada 20 iunie 1951 - 8 martie 1954, în Detașament al Fabricii Unității "Uzina Reșița".
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Harghita, care a motivat, în esență, că instituția nu a avut dovada încadrării în prevederile art. 6 din Legea nr. 309/2002, a perioadei 20 iunie 1951 - 10 martie 1953, motiv pentru care a emis o hotărâre de admitere parțială.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din înscrisurile din livretul militar, reclamantul și-a efectuat stagiul militar, în perioada 20 iunie 1951 - 8 martie 1954, în Detașament al Fabricii Unității "Uzina Reșița".
în consecință, reclamantul este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4113/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4102/2005. Contencios → |
|---|
