ICCJ. Decizia nr. 4106/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 388/2005, reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost evacuată în altă localitate, decât cea de domiciliu, respectiv din Botoșani, în Argeș, fiind întrunite condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 40 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nu există motivul etnic al evacuării, deoarece reclamanta a fost evacuată din locuința pe care o deținea, însă evacuarea a fost dispusă de autoritățile române, pentru protejarea propriilor cetățeni, în condițiile extinderii teatrului de război pe teritoriul României.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, M.M., care a motivat, în esență, că familia sa a fost obligată să părăsească domiciliul și nu a fost refugiată din proprie inițiativă, situație în care beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din actele de stare civilă prezentate de către recurentă, se poate observa faptul că aceasta s-a născut în anul 1938, în localitatea Dăngeni, Botoșani, unde a locuit împreună cu familia. Faptul că în anul 1944, recurenta a părăsit localitatea de domiciliu, împreună cu membrii familiei Ș. Care, la acea vreme, funcționau ca personal angajat al unei instituții a statului, instituție ce a fost evacuată în județul Argeș, ca urmare a stării de război în care se afla România, nu poate conduce la o persecuție din motive etnice.
Este adevărat că reclamanta a fost evacuată din locuința pe care o deținea, însă din probele administrate rezultă că evacuarea a fost dispusă de autoritățile române, pentru protejarea propriilor cetățeni, în condițiile extinderii teatrului de război pe teritoriul României.
Se reține că ambele localități (cea din care a plecat și cea în care s-a stabilit) se aflau și se regăsesc și astăzi pe teritoriul României, fapt pentru care instanța de fond a reținut corect că în cauză nu este îndeplinită condiția cerută de lege, și anume, cea de persecuție din motive etnice.
Față de considerentele prezentate, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4114/2005. Contencios → |
|---|
