ICCJ. Decizia nr. 4107/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 61/2005, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând anularea hotărârii nr. 1102 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, recunoașterea calității de strămutat din motive etnice și acordarea drepturilor bănești cuvenite prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivare acțiunii, reclamantul a arătat că a fost strămutat forțat din localitatea de domiciliu, în altă localitate, nemaiputând să se întoarcă în localitatea de domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 34/F din 29 martie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Covasna și a anulat hotărârea nr. 1102 din 2 noiembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 august 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că strămutarea reclamantului a fost forțată și că în luna august 1944, armata i-a evacuat forțat pe cetățenii de etnie maghiară din comuna Poiana Sărată. S-a constatat că într-adevăr, reclamantul a avut de suferit de pe urma regimului militar din perioada anilor 1944 - 1945 și că persecuția etnică a fost probată în cauză, cu atât mai mult, cât la 80% din sat i s-a dat foc de către armată, iar reclamantul nu a mai avut unde să se întoarcă după strămutare.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna, care a motivat, în esență, că, în acea perioadă, în România nu se instaurase nici un regim opresiv, care să persecute etnic, strămutând forțat anumite persoane dintr-o localitate, în alta, ci situația creată pentru contestator și familie s-a datorat evenimentelor politico-militare existente la acea vreme.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză se reține că reclamantul s-a născut în localitatea Poiana Sărată, ce ținea de raionul Târgu-Ocna, iar în perioada august 1944 - martie 1945, reclamantul împreună cu familia sa, părinții și frații au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a ordinelor date de armată, strămutându-se în Brețcu și apoi, în alte localități, de unde nu s-au mai întors în localitatea Poiana Sărată.
Din depozițiile martorilor se reține că strămutarea a fost forțată și că în luna august 1944, armata i-a evacuat forțat pe cetățenii de etnie maghiară din comuna Poiana Sărată. Se constată că reclamantul a avut de suferit de pe urma regimului militar din perioada anilor 1944 - 1945 și că persecuția etnică a fost probată în cauză, cu atât mai mult, cât la 80 % din sat i s-a dat foc de către armată, iar reclamantul nu a mai avut unde să se întoarcă după strămutare.
Față de considerentele prezentate, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4113/2005. Contencios → |
|---|
