ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, a solicitat anularea hotărârii nr. 1697 din 13 decembrie 2004, de revizuire a hotărârii nr. 1697 din 27 februarie 2002 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul Legii nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată pe motive etnice, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că refugiul familiei sale s-a produs în septembrie 1940, așa cum rezultă din declarațiile martorilor.
Prin sentința civilă nr. 63 din 1 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.V. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Caraș Severin. A anulat hotărârea nr. 1697 din 13 decembrie 2004 și a obligat pârâta, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a refugiat, urmare a ocupației maghiare a Ardealului de Nord, în septembrie 1940, în județul Satu Mare.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș Severin care a susținut că actul oficial cu care intimata a făcut dovada refugiului, este extras din tabloul cu declarațiile de naționalitate a refugiaților din comuna Brănicești, satul Țibeni, întocmit în anul 1943 și în baza căruia i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iulie 1943 - 6 martie 1945.
Recursul este nefondat.
Se reține din declarațiile martorilor că reclamanta s-a refugiat, urmare a ocupației maghiare a Ardealului de Nord, în septembrie 1940, în județul Satu Mare.
în tabelul cu refugiați nu se precizează data refugiului familiei reclamantei, iar anul 1943 nu este anul refugiului familiei respective, ci anul întocmirii acelui tabel.
Față de cele ce preced și de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4114/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4107/2005. Contencios → |
|---|
