ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 187 din 23 martie 2005, a admis acțiunea reclamantului N.N., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și a dispus anularea hotărârii nr. 26 din 20 septembrie 2003, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a hotărârii nr. 1 din 20 decembrie 2002, emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Sălaj, precum și a deciziei de imputare nr. 1 din 25 noiembrie 2002 a Inspectoratului de Poliție al județului Sălaj.
Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, la plata sumei de 1.280.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia de imputare nr. 1 din 25 noiembrie 2002, Inspectoratul de Poliție al județului Sălaj a stabilit răspunderea materială a reclamantului pentru suma totală de 7.109.907 lei, din care 5.009.907 lei reprezintă sumă acordată necuvenit la data trecerii în rezervă și 2.100.000 lei penalități.
împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție a Ministerului Administrației și Internelor care, prin hotărârea nr. 26 din 29 septembrie 2003, a admis în parte, plângerea și a înlăturat penalitățile din suma totală imputată.
Instanța de fond a reținut că la trecerea în rezervă a reclamantului i s-a acordat contravaloarea a 31 solde nete, dar pentru că s-a calculat greșit suma totală, au fost plătite reclamantului, sume adiționale, necuvenite, în cuantum de 15.394.146 lei, pe care acesta le-a restituit, conform chitanțelor ce atestă plata sumei totale de 16.590.093 lei.
Constatându-se restituirea integrală a sumelor încasate în plus, instanța de fond a dispus anularea deciziei de imputație, ca și a hotărârilor ulterioare ce au diminuat parțial suma inițial reținută, conform art. 18 din Legea nr. 544/2004.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
în dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-pârât a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul-intimat a încasat în plus, drepturi bănești necuvenite, în sumă de numai 15.394.146 lei, în realitate fiind vorba de o diferență de 20.600.000 lei, pentru că suma acordată reclamantului, cu titlu de ajutor la ieșirea la pensie, a fost de 135.179.865 lei, în vreme ce i se cuvenea doar 113.954.565 lei. Prin urmare, rezultă că diferența rămasă nerecuperată este de 5.009.907 lei, luând în calcul sumele restituite deja de reclamantul-intimat, respectiv 16.000.000 lei, plus 590.093 lei.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza de față, prin prisma actelor și probelor administrate, a prevederilor legale aplicabile, ca și în raport cu criticile recurentului-pârât, înalta Curte a reținut că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că urmează a fi menținută pentru următoarele considerațiuni.
în calculul sumelor încasate necuvenit, precum și a celor restituite de reclamantul-intimat, urmare a trecerii sale în rezervă, instanța de fond a analizat și a avut în vedere datele cuprinse în statele de plată ce atestă plata efectivă a sumei de 143.790,247 lei. Totodată, au fost luate în calcul și situațiile financiare comunicate chiar de Biroul financiar al Ministerului Administrației și Internelor, conform cărora reclamantul era îndreptățit să primească la trecerea sa în rezervă, 31 solde nete, plus alte drepturi, în valoare totală de 128.396.101 lei.
în fine, reținând aceste cifre din cuprinsul documentelor depuse, instanța de fond, stabilind că reclamantul-intimat a încasat în plus suma de 15.394.146 lei, corect a reținut și împrejurarea că prin chitanțele ce atestă restituirea sumei de 16.590.093 lei, practic, s-a acoperit integral suma reținută prin decizia de imputare și drept urmare, a dispus anularea acesteia.
Față de cele arătate, rezultând corectitudinea datelor pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția, criticile recurentei au fost înlăturate ca neîntemeiate, iar în baza art. 312 C. proc. civ., recursul de față a fost respins ca nefondat, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4139/2005. Contencios → |
|---|
