ICCJ. Decizia nr. 4139/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 211 din 7 februarie 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.E., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a anulat parțial hotărârea nr. 7229/7166 din 26 octombrie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiu militar cuprinsă între 10 octombrie și 29 decembrie 1952.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că actele oficiale depuse în probațiune contrazic cele susținute de reclamant, prin acțiunea în contencios administrativ formulată; reclamantul nu a făcut dovada efectuării stagiului militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și nici dovada faptului că în livretul său militar a fost făcută mențiunea "soldat neinstruit"; copia livretului de muncă al reclamantului atestă faptul că, în perioada 30 decembrie 1952 - 1 februarie 1957, acesta a activat ca medic la unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, având gradul militar de căpitan, iar adeverința nr. 82734/E din 25 septembrie 1957, eliberată de Direcția Generală a Serviciului Muncii, la cererea reclamantului, pentru calcularea vechimii în muncă, atestă faptul că reclamantul a fost salariatul acestei structuri administrative civile, de la data de 30 noiembrie 1952, până la data de 15 aprilie 1957, când i-a încetat activitatea, prin reducere de activitate; adeverința nr. 16865 din 6 aprilie 1957, eliberată de Direcția Regională a Detașamentelor de Muncă nr. 16, atestă faptul că de la data de 1 februarie 1956, până la data de 1 februarie 1957, data desființării unității, reclamantul a deținut funcția de șef al secției medico-militare a unității, având gradul de căpitan; singura perioadă care nu a fost dovedită, în sensul că reclamantul a fost angajat al Direcției Generale a Serviciului Muncii, este perioada cuprinsă între 10 octombrie 1952, data încorporării și 30 decembrie 1952, data angajării ca medic, numai această perioadă putând fi considerată ca stagiu militar care intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002.
împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 teza a II-a C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și printr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Prin motivele de recurs, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a recunoscut efectuarea de către reclamant, a stagiului militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, deși la dosarul cauzei nu au fost depuse probe care să ateste că acesta s-a aflat în situația prevăzută la art. 1 din Legea nr. 309/2002; în lipsa unor acte oficiale eliberate de organele competente, numai U.M. 02405 Pitești este abilitată să certifice, prin eliberarea de adeverințe, efectuarea stagiului militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Corelând datele din ordinul de chemare la încorporare, emis la data de 8 octombrie 1952, de Comisariatul Militar al Raionului Aiud, prin care se pune în vedere reclamantului, prezentarea pentru încorporare în ziua de 10 octombrie 1952, cu cele din certificatul nr. 29495 din 16 iunie 2005, emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, depus ca probă nouă în recurs, prin care se atestă faptul că în registrele de evidență de la Detașamentele de Muncă din Mangalia nr. 7 și Mangalia SRC 5, reclamantul figurează ca soldat de la data de 13 octombrie 1952, dată la care acesta a venit de la Aiud, cu ordinul de zi nr. 3396, până la data de 1 ianuarie 1953, când a fost avansat la gradul de locotenent și trecut la cap. II "ofițeri", rezultă că în perioada menționată, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce intră sub incidența Legii nr. 309/2002.
Potrivit reglementării legii sus-menționate, beneficiul drepturilor conferite de această lege îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Din momentul avansării reclamantului la gradul de locotenent, acesta a fost trecut în rândul cadrelor Serviciului Muncii, fiind salarizat pe baza raporturilor de muncă reglementate de Codul muncii, așa cum rezultă atât din "Fișa alfabetică" a reclamantului, a cărei copie legalizată a fost eliberată de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale și în care la rubrica "Poziția militară" este înscrisă mențiunea "Codul muncii", cât și din celelalte acte oficiale depuse în probațiune și analizate judicios de instanța de fond.
Față de cele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, iar sentința instanței de fond a fost menținută ca legală și temeinică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4131/2005. Contencios → |
|---|
