ICCJ. Decizia nr. 4035/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 382 din 10 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.D., a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei SC G.P. SRL București, în contradictoriu cu pârâta A.N.D., ca inadmisibilă în contencios administrativ, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din O.G. nr. 14/1999.
Prin decizia nr. 781 din 26 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1477/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul formulat de către reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, constatându-se că în recurs a fost depusă la dosar, ca act nou, decizia nr. 151 din 23 ianuarie 2002, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația reclamantei.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel București a reținut următoarele:
La data de 25 septembrie 2003, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită anularea deciziei nr. 151 din 23 ianuarie 2002 a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și anularea procesului-verbal nr. 92/218 din 7 ianuarie 2002, încheiat de A.N.D.
Instanța de fond a reținut că din cuprinsul actelor administrative atacate, rezultă că în perioada decembrie 2000 - mai 2001, reclamanta a achiziționat carburanți, direct de la producător, fără cota de 45% aferentă Fondului special al drumurilor publice. Totodată, s-a reținut că la achiziționare, reclamanta a declarat că această cantitate de carburanți va fi folosită în agricultură, balastiere, la bărci cu motor și drujbe și a revândut carburanții auto, altor societăți comerciale.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice nr. 4566/TB/22948/1999, producătorii auto au fost în drept să vândă carburanți auto fără cota destinată constituirii Fondului special al drumurilor publice, numai în cazul în care cumpărătorii vor prezenta comanda și o declarație pe proprie răspundere din care va reieși scopul achiziției, și anume, carburanții auto vânduți cumpărătorilor, pentru folosirea în consum, în scopul desfășurării altei activități, decât cea menționată la lit. a), în scopul utilizării la alimentarea vehiculelor auto.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că, atât achiziția carburanților, fără taxa Fondului special al drumurilor publice, cât și revânzarea acestora, s-au efectuat pe baza facturilor fiscale, a comenzilor și declarațiilor pe proprie răspundere ale clientului, că produsele respective nu vor fi folosite pentru alimentarea autovehiculelor care circulă pe drumurile publice și că nu s-a inclus taxa menționată, nici la facturile pentru revânzarea produselor.
Curtea a mai reținut că reclamanta a interpretat corect dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) din Normele nr. 4566/1999, iar operațiunile analizate sunt legale, reclamanta nedatorând sumele reținute prin actele administrative atacate.
Pe baza concluziilor reținute, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1316 din 24 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.P. SRL București și a anulat procesul-verbal nr. 92/218 din 7 ianuarie 2002 și decizia nr. 151 din 23 ianuarie 2002, ca nelegale.
împotriva sentinței pronunțate au declarat recursuri, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, C.N. A.D.N. SA și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Recurentul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că instanța a aplicat în mod greșit legea. A mai susținut că reclamanta SC G.P. SRL a achiziționat combustibil, în scopul revânzării unor societăți comerciale, aceasta fiind de fapt o vânzare la intern, fapt pentru care se datorează cotele pentru Fondul special al drumurilor publice, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 118/1996.
Același recurent a considerat că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, deoarece reclamanta a acționat ca intermediar și a revândut motorina achiziționată fără cotă și că aceasta datorează sumele reținute prin actul de control, pentru că există neconcordanță între scopul achiziției înscris în declarațiile emise pe proprie răspundere de către reclamantă și destinația și utilizarea reală a combustibilului achiziționat.
C.N. A.D.N. SA a susținut în recursul declarat că reclamanta SC G.P. SRL, deși a declarat la momentul achiziționării combustibilului fără cotă, care este scopul acestei achiziții, nu a fost în măsură să probeze, la întocmirea actului de control, utilizarea potrivit scopului declarat, iar întreaga cantitate de carburanți achiziționată a fost revândută.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a susținut în recursul declarat, că instanța de fond a dat o interpretare eronată textului de lege pe care și-a întemeiat soluția, considerând că formularea "carburanți auto vânduți cumpărătorilor pentru folosirea în consum" ar permite revânzarea acestor carburanți.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și actele normative care își găsesc aplicabilitatea, Curtea a constatat că recursurile sunt întemeiate din următoarele considerente:
Curtea a reținut că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile legale în materia Fondului special al drumurilor publice, respectiv cele referitoare la vânzarea de carburanți auto fără cota instituită.
Legea nr. 118/1996, privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice, cu modificările și completările ulterioare și Normele metodologice nr. 4566 TB/22948 din 13 decembrie 1999, date în aplicarea acestui act normativ, prevăd că numai persoanele fizice și juridice, producătoare sau importatoare de carburanți auto, pot valorifica, prin vânzare, combustibilul achiziționat fără cota destinată acestui fond.
Numai în cazul acestor categorii se prevede obligația deținerii de comenzi și de declarații pe propria răspundere din partea cumpărătorilor de carburanți fără cotă, din care să rezulte scopul achiziției.
Neavând nici calitatea de producător și nici pe aceea de importator, reclamanta avea dreptul de a procura combustibil, numai pentru consumul propriu.
Cu toate acestea, reclamanta a revândut combustibilul achiziționat, acționând ca un intermediar și solicitând cumpărătorilor, deși nu era necesar, să declare că nu îl vor folosi pentru consum auto.
Procedând în acest mod, reclamanta a încălcat dispozițiile legale menționate, astfel că se justifică debitul stabilit în sarcina sa.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, recursurile declarate fiind admise, modificându-se sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4138/2005. Contencios → |
|---|
