ICCJ. Decizia nr. 3964/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta L.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 14059/708 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de actul normativ menționat, pentru intervalul cuprins între 30 septembrie 1941 și 6 martie 1945.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că familia sa a fost refugiată din județul Caliacra, Bulgaria; din 10 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a fost nevoită să se mute în mai multe localități de pe teritoriul de azi al României și Basarabiei.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 251 din 15 februarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 14059/708 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că fiind născută în timpul refugiului părinților săi, reclamanta a fost nevoită să suporte la o vârstă fragedă, privațiunile provocate de originea etnică, având același statut, ca și părinții și prin urmare, încadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că petenta nu poate fi beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece chiar din titulatura acesteia se arată că beneficiază (...) persoana, cetățean român (...) ori L.L. nu era născută la acea dată.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
în cauză, din declarația și situația de avere imobiliară rurală întocmite de autoritățile comunei Prisecani, județul Caliacra, Bulgaria, rezultă că părinții reclamantei au făcut obiect al schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în urma Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.
Născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 30 septembrie 1941, în comuna Sinoe, reclamanta a suferit de la o vârstă fragedă, consecințele generate de originea ei etnică, având același statut cu cel al părinților.
împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu are relevanță juridică, atâta timp, cât și refugierea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal.
Pe de altă parte stabilind categoriile de persoane care beneficiază de prevederile ei, Legea nr. 189/2000 nu face distincție în funcție de data nașterii solicitantului, finalitatea legii fiind acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice.
în raport cu cele expuse Curtea a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4126/2005. Contencios → |
|---|
