ICCJ. Decizia nr. 427/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 427/2005
Dosar nr. 6579/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 7518 din 9 septembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului, iar data naşterii a fost înregistrată abia în anul 1954, când avea 11 ani, certificatul de naştere fiindu-i eliberat la data de 13 august 1954.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 302/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că declaraţiile martorilor, în sensul că părinţii acesteia ar fi fost refugiaţi, iar ea s-ar fi născut în refugiu, nu pot fi luate în seamă, atâta timp, cât actul oficial dovedeşte contrariu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, reclamanta I.M., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În cauză, reclamanta nu face dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate aşa cum în mod expres prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Astfel, susţinerile reclamantei, că naşterea ei a fost înregistrată abia în anul 1954, nu pot fi primite, atâta vreme, cât din actele dosarului rezultă că aceasta s-a născut la 13 august 1943, în Tileagd, iar naşterea a fost înregistrată la 14 august 1943, sub nr. 32.
Întrucât localitatea Tileagd a făcut parte din teritoriul cedat Ungariei şi cum din declaraţiile martorilor rezultă că părinţii reclamantei ar fi fost refugiaţi în Orvişele Fâşca, Tilecus, rezultă că aceasta nu s-a născut în refugiu, neputând beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, aşa încât recursul declarat de I.M., urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 302/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 430/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
