ICCJ. Decizia nr. 420/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2004. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 420/2005
Dosar nr. 6471/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună stabilirea calităţii sale de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna martie 1944, a fost nevoită ca împreună cu familia sa, să se refugieze din satul Vîrnav-Cloşca, judeţul Botoşani, în localitatea Tătărani, judeţul Dâmboviţa, astfel că beneficiază de prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 106 din 21 aprilie 2004, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că nu se poate considera că strămutarea acesteia ar fi fost o formă de manifestare a unei persecuţii din motive etnice, în sensul art. 1 din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, G.V., criticând hotărârea, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu şi beneficiază de drepturile prevăzute în art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi de HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Refugiul reclamantei, în martie 1944, din localitatea Cloşca (Vîrnav), comuna Hilişeu, judeţul Botoşani, în localitatea Tătărani, judeţul Dâmboviţa, aşa cum rezultă din declaraţia autentificată a martorului P.V. şi extrasul nr. 2505/2003, emis de Direcţia Judeţeană Botoşani a Arhivelor Naţionale, a avut loc ca urmare a înaintării frontului sovietic, şi nu ca urmare a persecuţiei etnice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Statul Român, prin reprezentanţii săi, în urma ocupării unei părţi a teritoriului judeţului Botoşani, de către trupele sovietice, prin înaintarea frontului, a evacuat o mare parte a populaţiei, având drept scop protejarea ei, şi nicidecum persecuţia ei din motive etnice.
Ca atare, se constată că instanţa de fond, făcând o corectă apreciere a stării de fapt şi dispoziţiilor legale în materie, a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, astfel încât recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinţei civile nr. 106 din 21 aprilie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 421/2005. Contencios → |
|---|
