ICCJ. Decizia nr. 421/2005. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 421/2005
Dosar nr. 6587/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta V.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 8021 din 30 ianuarie 2004 şi recunoaşterea în favoarea ei, a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că familia sa a fost strămutată din comuna Luna de Jos, judeţul Cluj, în satul Buceşti, judeţul Tecuci, după care s-au dus în judeţul Alba, la o soră de-a mamei, unde s-a născut ea în timpul refugiului, revenind la domiciliu, în octombrie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 291/CA/2004 - P.I. din 19 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 8021 din 30 ianuarie 2004 şi recunoaşterea reclamantei, ca beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002, în sensul că şi refugiaţii beneficiază de prevederile legii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamanta nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, în altă localitate, din motive etnice, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut cu aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului şi că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu este relevantă, atâta vreme, cât şi refugierea părinţilor a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepţie, dacă se naşte viu.
Perioada de concepţie legală a copilului are relevanţă numai la stabilirea filiaţiei, şi nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 291/CA/2004 - P.I. din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 420/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 423/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|