ICCJ. Decizia nr. 428/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 428/2005
Dosar nr. 6560/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.T. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea Hotărârii nr. 9852/9172 din 12 ianuarie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că dosarul său nu a fost studiat, deoarece fratelui său D.N., depunând aceleaşi acte, i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 600 din 29 martie 2004, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că părăsirea Basarabiei în anul 1943, nu poate fi considerată drept refugiere, conform Legii nr. 189/2000, nefiind determinată de evenimentele politice, militare şi de schimbarea frontierei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta I.T., susţinând în esenţă că din cauza persecuţiei etnice suferită în Basarabia (locul său de naştere), a fost nevoită să se refugieze în România.
A mai susţinut şi că fratele său este beneficiar al Legii nr. 189/2000, având aceeaşi părinţi şi nume, astfel încât constatarea instanţei referitoare la faptul că nu ar exista legătură între numele său prezent şi cel anterior, nu poate fi primită.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, petenta nu dovedeşte cu acte oficiale, persecuţia invocată, precum şi faptul că în perioada 1941 - 1944, Basarabia şi Bucovina de Nord s-au aflat sub administraţie românească, nefiind cunoscute motivele care să determine refugierea populaţiei de origine etnică română.
Aşa fiind, părăsirea Basarabiei de către reclamantă, în anul 1943, nu poate fi consecinţa persecuţiei etnice şi prin urmare, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de I.T. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.T., împotriva sentinţei civile nr. 600 din 29 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2005. Contencios SI FISCAL. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 429/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
