ICCJ. Decizia nr. 425/2005. Contencios SI FISCAL. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 425/2005
Dosar nr. 6584/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 8791 din 30 ianuarie 2004 şi recunoaşterea în favoarea sa, a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că tatăl său s-a refugiat din Ungaria, în România, în toamna anului 1941, la scurtă vreme după naşterea ei, lucru ce poate fi dovedit cu extrasul de la Arhivele Naţionale şi declaraţii de martori. Cu toate acestea, arată reclamanta, înregistrarea tatălui la biroul refugiaţilor din Beiuş s-a făcut abia la 13 octombrie 1942.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 294/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 8791 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au fost refugiaţi din localitatea de domiciliu, Vadu Crişului, iar reclamanta s-a născut la 8 august 1941, în localitatea de refugiu, Zece Hotare, judeţul Bihor, neexistând nici o contradicţie între declaraţiile martorilor şi extrasul de la Arhivele Naţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă, că reclamanta nu face dovada indubitabilă a plecării în refugiu împreună cu familia sa, deoarece actele depuse nu reflectă situaţia reală privind perioada de refugiu a acesteia.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 8 august 1941, în localitatea de refugiu, Zece Hotare, judeţul Bihor, unde se refugiaseră părinţii acesteia, D.T. şi M.D., din localitatea de domiciliu, Vadu Crişului.
De asemenea, din „Extrasul" seria C/nr. 6735 din 10 noiembrie 2003, emis de Arhivele Naţionale, rezultă că D.T., tatăl reclamantei figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la data de 13 octombrie 1942, având prin urmare, statutul de persoană refugiată.
Aşa cum, de altfel, corect a reţinut şi instanţa de fond, nu există nici o contradicţie între acest extras şi declaraţiile martorilor, extrasul conţinând un tabel nominal cu o parte din declaraţiile refugiaţilor veniţi din Transilvania de Nord, în anul 1942 şi reflectă declaraţia dată în acest an, şi nu data refugierii.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 294/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 423/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 428/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
