ICCJ. Decizia nr. 423/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 423/2005
Dosar nr. 6402/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele C.A. şi F.M., prin cererile cu nr. 62366 din 5 iunie 2003 şi nr. 751 din 9 ianuarie 2004, au solicitat Comisiei Judeţene de Pensii Bacău, să le recunoască calitatea de persoană persecutată etnic, strămutată/refugiată, în condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu consecinţa beneficiului drepturilor băneşti prevăzute de această lege.
Prin hotărârile nr. 751 şi nr. 759 din 9 ianuarie 2004, pârâta a respins cererile reclamantelor, constatând că acestea nu au făcut dovada calităţii de persoană strămutată.
Ambele petente au formulat o contestaţie unică împotriva celor două hotărâri, motivând că în calitate de surori, au fost nevoite să-şi părăsească domiciliul din Basarabia, împreună cu părinţii T.P. şi T.E., în luna martie 1942, fiind apoi deportate, refugiate, în perioada decembrie 1943 - ianuarie 1944.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 159 din 26 martie 2004, a respins contestaţia formulată de reclamantele C.A. şi F.M., ca nefondată.
Nemulţumite de această soluţie, reclamantele C.A. şi F.M. au promovat recursul de faţă, reiterând motivele din faţa instanţei de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Art. 2 din HG nr. 127/2002: „prin persoană strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, din actele depuse la dosarul cauzei, reclamantele nu au făcut dovada că s-ar fi refugiat din Basarabia, în România, după anul 1940 sau că ar fi domiciliat în Basarabia, anterior anului 1940.
Este adevărat că legea prevede posibilitatea părţilor de a uza de orice mijloc de probă în dovedirea adevărului, inclusiv de martori, însă din depoziţiile acestora nu rezultă că ar fi cunoscut direct situaţia recurentelor, aşa încât afirmaţiile acestora sunt neconcludente.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat de C.A. şi F.M. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. şi F.M. împotriva sentinţei civile nr. 159 din 26 martie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 425/2005. Contencios SI FISCAL. Refuz acordare... → |
|---|
