ICCJ. Decizia nr. 4210/2005. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 decembrie 2004, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 10354 din 3 decembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

în motivare, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor compensatorii, deși a dovedit că a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 79 din 25 februarie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea constatată și a obligat pârâta, să emită o hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 decembrie 1957 - 4 aprilie 1959 și 28 iunie 1959 - 15 decembrie 1959, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu mențiunile din livretul militar al reclamantului, din care rezultă că acesta a funcționat în calitate de "constructor", având specialitatea militară de "combatant neinstruit", situație care îl îndreptățește la încadrarea în prevederile Legii nr. 309/2002.

împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este greșită, întrucât intimatul-pârât nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, deoarece a efectuat stagiul militar în unități militare ale armatei, și nu în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impune legea.

Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor expuse în continuare.

în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, "persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".

Din livretul militar depus ca probă în susținerea acțiunii, rezultă că intimatul-reclamant a prestat serviciul militar, în funcția de "constructor", la U.M. 03858 și U.M. 01729, însă această mențiune este ștearsă.

Pe de altă parte, din același act, reiese că intimatul a avut ca specialitate militară, pe cea de constructor poduri și drumuri, (și această mențiune fiind ștearsă), fiind lăsat totuși la vatră, ca soldat în categoria I, categoria soldaților instruiți.

Potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ.:, "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".

în ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant, nu au putut fi verificate suficient prin singura probă administrată în cauză, livretul militar, mențiunile din acest act nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale invocate (art. 1 din Legea nr. 309/2002) și pentru a vedea, astfel, dacă intimatul este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuia determinat, fără echivoc, faptul că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Având în vedere cele expuse, în considerarea prevederilor art. 313 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului, prin orice mijloc legal (fișa de evidență), care să ateste susținerile părților.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4210/2005. Contencios