ICCJ. Decizia nr. 4150/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1389 din 31 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea R.A. A.P.P.S., formulată în contradictoriu cu A.N.î.M.M. (fost Ministerul pentru întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație) și SC C. SA București, ca nefondată.
în motivare, instanța a reținut, în esență, că cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0855 din 3 septembrie 2002, emis de autoritatea publică pârâtă, în favoarea societății comerciale pârâte, pentru suprafața de 639,21 mp, situată în București, B-dul R.E., nu este fundamentată pe un drept recunoscut de lege, vătămat.
împotriva sentinței, R.A. A.P.P.S. a declarat recurs, criticând-o potrivit art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, pentru că instanța care a pronunțat-o, a ignorat probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este fondat.
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că SC C. SA a fost înființată prin H.G. nr. 1213/1990 și că la data înființării, terenul pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate prin certificatul de atestare seria M.08 nr. 0855 din 3 septembrie 2002, nu făcea parte din patrimoniul său.
Mai rezultă că terenul în discuție, situat în București, B-dul R.E., figurează în lista Anexă nr. 15 la H.G. nr. 567/1993 (poziția 12), privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S.". Imobilul, proprietate publică a statului, a rămas în aceeași administrare, regăsindu-se în Anexa nr. 4 la H.G. nr. 854/2000 (poziția 160), precum și în Anexa nr. 4 la H.G. nr. 533/2002 (poziția 102).
Prin urmare, constatarea instanței de fond, potrivit căreia reclamanta R.A. A.P.P.S. nu a făcut dovada existenței dreptului vătămat, este greșită, aceasta având potrivit legii, administrarea terenului ce aparține domeniului public, cu privire la care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, "Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activităților conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort (_)".
Or, în cauză, cum deja s-a arătat, terenul pentru care A.N.î.M.M. a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.08 nr. 0855 din 3 septembrie 2002, nu se afla în patrimoniul SC C. SA, la data înființării acesteia, fiind proprietatea statului și în administrarea R.A. A.P.P.S.
Societatea pârâtă C. SA a dobândit proprietatea, numai asupra construcției edificată pe termenul mai sus menționat, protocoalele, procesele-verbale și actul adițional încheiate cu reclamanta, dovedind că asupra terenului a dobândit doar un drept de folosință pe toată durata existenței construcției.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, prin admiterea recursului, sentința atacată a fost casată, iar pe fond, acțiunea admisă, în sensul anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0855/2003, emis de fostul Minister pentru întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație.
← ICCJ. Decizia nr. 4151/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4142/2005. Contencios → |
---|