ICCJ. Decizia nr. 4149/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002, Consiliul Local al comunei Amara a chemat în judecată Ministerul Turismului, solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 1072, emis de pârât pentru SC A. SA, la 19 decembrie 2001.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că s-au inclus nelegal în certificat, plaja, parcarea, spațiile verzi și terenurile libere cuprinse în tabelul centralizator, bunuri ce aparțin domeniului public, precum și terenul aferent Braseriei T., clădirea fiind înstrăinată la 24 iunie 1993, de către SC A. SA, către SC D.R.
Mai arată că prin hotărârea nr. 24/2001. a Consiliului Local Amara. s-au însușit bunurile ce aparțin domeniului public al comunei, printre care sunt și bunuri cuprinse în certificatul contestat, iar prin hotărârea nr. 47/1999 a Consiliului Județean Ialomița s-a stabilit că lacul Amara și plajele aferente sunt bunuri ce aparțin domeniului public de interes județean, ambele hotărâri fiind validate prin H.G. nr. 1353/2001.
Ministerul Turismului a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă, ca nefondată, deoarece autoritățile abilitate legal au avizat documentația întocmită de SC A. SA, iar procesul-verbal de delimitare a incintei acestei societăți prezintă semnătura și ștampila Primăriei Amara.
SC A. SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicită ca instanța să constate necompetența materială a Curții de Apel București, în soluționarea cauzei, iar în subsidiar, cere să se constate nulitatea absolută sau nelegalitatea hotărârii Consiliului Local Amara nr. 24 din 3 mai 2001 și să se respingă acțiunea, ca nefondată, constatându-se că este proprietara de drept a suprafețelor de teren menționate în certificatul contestat de reclamant.
Susține că este succesoarea fostului O.J.T. Ialomița, că plaja din jurul lacului Amara a fost amenajată de întreprinderile al căror patrimoniu l-a preluat și că prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dată în contradictoriu cu reclamantul, s-a stabilit dreptul său de folosință pentru suprafața de 12.755 mp, teren aferentă Braseriei T. și plajei A.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 869 din 11 iunie 2003, a admis acțiunea, dispunând anularea certificatului contestat, în ce privește parcelele 6113, 6116, 6124, 6125, 6126, 6114, 6115, 6118, 6119, 6120, 6121 și 6122 și a respins cererea de intervenție, ca inadmisibilă.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că hotărârea nr. 47/1999, a Consiliului Județean Ialomița, hotărârea nr. 24/2001, a Consiliului Local Amara și H.G. nr. 1353/2001 nu au fost anulate și atâta timp, cât nu au fost anulate, bunurile indicate de reclamant fac parte din domeniul public de interes local sau județean.
Mai reține că certificatul atacat este nelegal, și în ce privește terenul aferent Braseriei T., deoarece construcția a fost înstrăinată de către intervenientă, iar referitor la cererea de intervenție, admisă în principiu, aceasta va fi respinsă, pentru că instanța de contencios administrativ nu poate constata nulitatea absolută a unor acte, drepturile invocate de aceasta putând fi valorificate pe calea dreptului comun.
împotriva sentinței au declarat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC A. SA.
Primul recurent invocă excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Amara, menționând că terenurile care fac obiectul litigiului, sunt cuprinse în domeniul public de interes județean, prin hotărârea nr. 47/1999, a Consiliului Județean Amara, care ar fi putut avea calitate procesuală activă.
De asemenea, susține că sentința cuprinde motive contradictorii, atât în considerente, cât și între acestea și dispozitiv și că certificatul atacat a fost emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale.
SC A. SA consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a hotărârii Consiliului Local Amara, excepție care trebuia să fie admisă.
Consideră și că instanța a nesocotit faptul că hotărârea Consiliului Local Amara nr. 24/2001, este nelegală, deoarece aceasta nu avea competența să dispună includerea în domeniul public al comunei, a plajelor amenajate din jurul lacului Amara, care la data emiterii hotărârii nu se aflau în patrimoniul acestuia, ci al intervenientei, societate comercială cu capital privat.
Arată că hotărârea este nelegală, și pentru că nulitatea unui act juridic poate fi oricând solicitată, fiind principala sancțiune pentru încălcarea unei norme juridice imperative.
Intimatul Consiliul Local Amara a formulat întâmpinare, prin care solicită a se respinge excepția lipsei calității sale procesuale, deoarece în hotărârea nr. 24/2001 sunt cuprinse unele bunuri din tarlaua 29, trecute și în certificatul contestat, iar pe fond cere ca recursul SC A. SA să fie respins, pentru că terenurile în discuție nu mai sunt necesare desfășurării activității recurentei.
Analizând recursurile declarate, instanța le va admite, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale a intimatei-reclamante.
Are în vedere că terenurile pentru care se solicită anularea certificatului contestat, au fost incluse în domeniul public al județului Ialomița și că prin hotărârea nr. 93 din 26 septembrie 2003, a Consiliului Județean Ialomița, s-a dispus scoaterea din domeniul public județean, printre altele, a terenului în suprafață totală de 39.720 mp, reprezentând stațiunea Amara, teren aflat în imediata vecinătate a lacului Amara, cu motivarea că stațiunea Amara a fost declarată de interes național, prin H.G. nr. 1122/2000.
De altfel, prin adresa nr. 2048 din 13 aprilie 2005, a Consiliului Județean Ialomița, către recurenta SC A. SA, se confirmă faptul că lacul Amara și plajele aferente nu sunt în patrimoniul public al județului sau în administrarea Consiliului Județean Ialomița.
Admițându-se excepția lipsei calității procesuale a intimatului Consiliul Local Amara, în cauza de față, nu se mai impun a fi analizate celelalte motive de recurs invocate de cele două recurente.
Astfel fiind, în temeiul art. 137, 312 și 314 C. proc. civ., au fost admise ambele recursuri, a fost casată sentința recurată și a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantul Consiliul Local Amara, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4142/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Contencios → |
|---|
