ICCJ. Decizia nr. 4284/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 29 octombrie 2004, la Curtea de Apel Oradea, A.P.I. Oradea a declarat recurs împotriva sentinței nr. 467/2004, pronunțată de Curtea Apel Oradea, solicitând desființarea sentinței nr. 467/2004 și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 359 din 24 iunie 2004, date de Comisia Specială de Retrocedare.
în motivarea recursului se susține că actul administrativ atacat, respectiv decizia nr. 359 din 24 iunie 2004 a Comisiei Speciale de Retrocedare, nu a luat în considerare situația de C.F. existentă la data preluării de către Statul Român, a imobilului în litigiu. S-a precizat că la poziția B 8, este înscris ca și proprietar tabular, Fondul de pensii al Eparhiei Reformate din Oradea, persoană juridică distinctă de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului care a primit imobilul în natură.
în cauză, Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului a formulat întâmpinare, precizând că la formularea cererii de retrocedare nr. 6791 din 28 februarie 2003, a avut în vedere Legea nr. 501/2002, pentru aprobarea O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1164/2002, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
S-a precizat că imobilul în litigiu a aparținut Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului (adresa Ministerului Finanțelor - Direcțiunea de impozite pe veniturile populației), așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, care este semnat de episcopul S.I., iar nu de un reprezentant al Fondului de Pensii al Episcopiei Reformate Oradea, care nu a avut personalitate juridică distinctă niciodată.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 467 din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea formulată de A.P.I. Oradea împotriva Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului și Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România.
Acțiunea de chemare în judecată a recurentei-reclamante s-a formulat împotriva deciziei nr. 359 din 24 iunie 2004, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România. Prin decizia nr. 359/2004 s-a dispus retrocedarea în natură, în favoarea Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, între altele, și imobilul înscris în C.F. Oradea, reținându-se că imobilul a fost proprietatea Fondului de pensii al Eparhiei Reformate Oradea, în momentul deposedării și trecerii în proprietatea statului.
Instanța a reținut că în C.F. apare intabulat dreptul de proprietate al Fondului de pensii al Eparhiei Reformate Oradea, dar din art. 13 alin. (3) al Canonului Bisericii Reformate, aprobat prin Sinodul Bisericii, la 7 aprilie 2000, rezultă că instituțiile recunoscute și înființate de Biserica Reformată, cad sub jurisdicția fondului (forului) superior bisericesc.
Așa fiind și în raport și cu actele cauzei, instanța a constatat că în mod corect s-a emis decizia imobilului în litigiu aparținând Eparhiei Reformate Oradea, iar nu Fondului de pensii din cadrul Eparhiei Reformate din Oradea, care nici nu are personalitate juridică distinctă.
Hotărârea instanței de fond este legală, astfel încât recursul declarat fiind nefondat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
în mod corect, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a retrocedat Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, imobilul situat în Oradea, județul Bihor.
în momentul preluării de stat, imobilul aparține Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, care potrivit Decretului nr. 177/1998, privind regimul general al cultelor religioase, s-a organizat potrivit canonului propriu. Așa s-a înființat Fondul de pensii de pe lângă Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului care a și folosit imobilul în litigiu.
Imobilul a fost cumpărat de Eparhia Reformată, actul de vânzare-cumpărare fiind semnat de conducătorul eparhiei. Eparhia reformată a fost aceea care a plătit impozitele către stat, astfel încât susținerea recurentei-reclamante, că actul administrativ de retrocedare este nelegal, este neîntemeiată.
în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea recurentei-reclamante și întrucât sentința este legală, recursul declarat în cauză a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4257/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4313/2005. contencios → |
|---|
