ICCJ. Decizia nr. 430/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 430/2005
Dosar nr. 6582/2004
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 7797 din 3 octombrie 2003 şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost strămutată din comuna Şuncuiuş, în satul Zece Hotare şi în timpul refugiului s-a născut ea.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 7707 din 3 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că greşit, pârâta a considerat că reclamanta, nefiind născută la data strămutării mamei sale, nu beneficiază de prevederile legii, întrucât dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor săi, şi ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident că şi minorul a avut de îndurat aceleaşi suferinţe şi neajunsuri, ca părinţii săi, obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentinţa nr. 293/CA/2004 - PI, a Curţii de Apel Oradea, este temeinică şi legală, făcându-se o judicioasă şi corectă aplicare a Legii nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 427/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 463/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
