ICCJ. Decizia nr. 4276/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2005, la Curtea de Apel Ploiești, SC L.S. SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr. 3 din 10 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
în motivarea recursului, petenta susține că în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, considerând că actul atacat nu este un act administrativ ce poate fi atacat potrivit Legii nr. 29/1990, întrucât legea nu distinge după titlul documentelor, singura condiție fiind vătămarea unui drept.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.
S-au respins excepțiile prematurității și a tardivității în contencios administrativ, formulată de reclamanta SC L.S. SRL Filipești de Târg, invocată de pârâtă. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Guvernul României.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L.S. SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Guvernul României, ca inadmisibilă.
S-a reținut de instanța de fond, că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 septembrie 2004, reclamanta a solicitat anularea actului emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Notificare și Urmărire Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate, sub nr. 686566 din 23 martie 2004 și pe cale de consecință, obligarea acestuia de a-i acorda o modalitate legală de compensare a prejudiciului creat societății reclamante, ca urmare a cadrului legislativ funcționat, în ceea ce privește facilitățile acordate investitorilor în zonele defavorizate.
Instanța a mai reținut că reclamanta a obținut certificatul de investitor nr. 000215 din 24 noiembrie 1999, emis de A.P.D.R. III Sud - Muntenia, a beneficiat de facilități fiscale până în 2002, când a apărut Legea nr. 678/2002, care a modificat O.U.G. nr. 24/1998 și care a ridicat facilitatea scutirii de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate, pentru activitatea sa de prelucrare și conservare a cărnii.
S-a constatat de instanța de fond, că actul invocat este, în realitate, o adresă de notificare a reclamantei, în vederea aplicării Legii nr. 678/2002, care modifică O.U.G. nr. 24/1998, în baza căreia petenta avea anumite facilități vamale la produsele importate.
S-a reținut de instanța de fond, că actul atacat nu este un act administrativ care i-ar vătăma reclamantei, un drept sau un interes legitim.
S-a precizat că actul atacat este un răspuns la o petiție adresată Guvernului și care nu produce efecte juridice.
S-a mai menționat că facilitățile de care pot beneficia agenții economici, fac parte din strategia economică a Guvernului României, și ele se acordă prin act normativ, pentru anumite sectoare de activitate la nivelul întregii țări, dar în corelație și în raport cu legislația comunicată, neputând fi favorizate anumite societăți comerciale, prin încălcarea reglementărilor privind concurența și ajutoarele de stat.
S-a precizat că reclamanta a beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale a materiei prime folosite în procesul de producție, până la apariția Legii nr. 678/2002, care modifică art. 6 din O.U.G. nr. 24/1998, în sensul că societățile comerciale care își au sediul și își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime și componentele importate, cu excepția importului de materii prime și componentele importate, cu excepția importului de materii prime pentru producția prelucrarea și conservarea cărnii.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că actul atacat de reclamanta-recurentă este un răspuns la un memoriu înaintat de societatea comercială în cauză, către Guvernul României.
Actul cu nr. 686566 din 23 martie 2004 a fost întocmit de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Notificare și Urmărire Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate și nu poate fi considerat un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990 (expresia unei voințe juridice unilaterale, emis în realizarea puterii publice, cu un regim juridic specific de natură a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații). Acesta este, deci, un răspuns la un memoriu adresat de parte către Guvern.
Ceea ce determină înlăturarea facilităților de care a beneficiat societatea comercială, este Legea nr. 678/2002, iar nu actul invocat de parte și care, avându-se în vedere principiul că legea este obligatorie și legală pentru toți, nu poate pretinde un regim mai favorabil, invocând Legea nr. 29/1990.
Cum răspunsul la memoriul depus nu poate fi considerat un act juridic administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod corect acțiunea a fost respinsă de instanța de fond, prin sentința atacată în cauză.
Așa fiind, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4279/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4263/2005. Contencios → |
|---|
