ICCJ. Decizia nr. 4279/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3285/2003, reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulți, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Adulți și Consiliul Județean Ilfov, anularea deciziei de încadrare într-un grad de handicap nr. 3929 din 10 septembrie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea certificatului de încadrare în categoria persoanelor cu handicap nr. 522 din 4 iulie 2003 și obligarea Comisiei Superioare de Expertiză Medicală pentru Adulți, să emită o nouă decizie, fără a ține seama de prevederile din Ordinul nr. 726/2002 și a unui nou certificat de încadrare în categoria persoanelor cu handicap, fără a se ține cont de dispozițiile Ordinului nr. 726/2002.
Prin sentința civilă nr. 1794 din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean Ilfov și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de P.V.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 este legal și că afecțiunea - accident vascular cerebral, de care suferă reclamanta, pensionată pentru limită de vârstă, a fost calificată drept boală, și nu handicap, apărând după data pensionării.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, P.V., care a motivat, în esență, că prima instanță reține în mod nejustificat faptul că situația persoanelor active este diferită de situația persoanelor pensionate pentru limită de vârstă, cu privire la posibilitatea încadrării în categoria persoanelor cu handicap și, că O.U.G. nr. 102/1999 nu distinge nicăieri între persoanele de vârstă activă și persoanele pensionate pentru limită de vârstă și, nu distinge nicăieri între cauzele dobândirii handicapului (vârsta înaintată).
Recursul este nefondat.
Se reține că recurenta P.V., în vârstă de 72 de ani, beneficiază de pensie, iar în urma accidentului vascular suferit în anul 1992, a beneficiat și de prevederile Legii nr. 53/1992.
La data de 4 iulie 2003, reclamanta s-a prezentat la Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru județul Ilfov, care i-a eliberat certificatul nr. 522 din 4 iulie 2003, prin care i-a fost respinsă încadrarea într-un grad de handicap. Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin decizia nr. 3929 din 10 septembrie 2003, a menținut punctul de vedere al Comisiei de Expertiză Medicală, cu același diagnostic.
La recurentă, afecțiunea a apărut după data pensionării pentru limită de vârstă și pentru acest motiv a apreciat că prevederile Ordinului nr. 726/2002 sunt discriminatorii.
în primul rând, Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002, în raport cu actele contestate, este legal, nu reprezintă o adăugare la lege, nu este un act discriminatoriu și nu sunt încălcate dispozițiile art. 46 alin. (1) din Constituție.
Prin ordinul contestat se aplică în concret dispozițiile O.U.G. nr. 102/1999 stabilindu-se persoanele cărora li se aplică criteriile medico-sociale de încadrare într-un grad de handicap. Aceste dispoziții nu sunt discriminatorii, deoarece în mod legal, afecțiunea - accident vascular cerebral de care suferă reclamant, pensionată pentru limită de vârstă, a fost calificată drept boală, și nu handicap, apărând după data pensionării.
Ordinul contestat nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Constituție, deoarece de protecție specială se bucură toate persoanele handicapate, indiferent de sex, vârstă, dar în condițiile aplicării legii speciale.
Iar decizia și certificatul contestat sunt legale, fiind emise cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 726/2002, de organele competente și în limita competențelor lor, în cauză reclamanta neavând un drept recunoscut de lege, vătămat.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4280/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4276/2005. Contencios → |
|---|
