ICCJ. Decizia nr. 4280/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba, la 23 ianuarie 2004, V.N. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 412/2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor București, solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare.
în motivarea recursului, petentul a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale, declarând doar că acțiunea ar fi rămas fără obiect.
Astfel, recurentul a precizat că a solicitat anularea deciziei de detașare nr. 1191/2003, a Direcției Generale a Vămilor, măsură care l-a lezat, iar faptul că aceasta a fost retractată, nu înseamnă că nu a fost lezat, că instanța trebuia să recunoască dreptul încălcat și să-l despăgubească.
Așa fiind, recurentul a solicitat a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
Direcția Regională Vamală (actualmente Autoritatea Națională a Vămilor) a formulat la 27 mai 2005, o întâmpinare înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, la 1 iunie 2005, prin care a solicitat respingerea recursului declarat.
S-a susținut de intimată, că detașarea a fost revocată prin actul administrativ nr. 1614 din 5 noiembrie 2003, măsură legală, astfel încât în mod corect instanța a pronunțat hotărârea ce este atacată în cauză de recurent.
A mai precizat intimata, că recurentul a fost reinvestit în funcția publică de referent CII 1, la Biroul Vamal Mediaș, în 1993.
Prin decizia nr. 748 din 21 mai 2005, emisă de fosta Direcție Generală a Vămilor (actualmente Autoritatea Națională a Vămilor), recurentul a fost detașat pentru o lună la Biroul Vamal Brașov, ulterior această măsură prelungindu-se cu o lună, prin decizia 978 din 23 iunie 2003 și prelungite din nou prin decizia nr. 1191 din 24 iulie 2003, act administrativ atacat în cauză.
A mai precizat intimata, că toate aceste decizii au fost emise cu respectarea H.G. nr. 764/2003, respectiv reglementarea în vigoare la acea dată și art. 83 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Prin decizia nr. 1614 din 5 noiembrie 2003 s-a arătat ultima decizie de detașare, atacată în cauză, respectiv nr. 1191 din 24 iulie 2003, astfel încât, în mod corect instanța de fond a respins cererea, ca rămasă fără obiect.
Cât privește daunele morale solicitate de petent, ca urmare a prejudiciilor psihice invocate de acesta, intimata a precizat că în mod corect au fost respinse ca nedovedite, menținându-se, de asemenea, că în luna iulie 2003, recurentul a avut 20 de zile concediu medical; în august, 15 zile; în septembrie, 23 de zile și în octombrie, 14 zile, pentru o boală neimputabilă intimatei.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 412, prin care a respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de V.N. împotriva Direcției Generale a Vămilor.
S-a mai reținut că V.N. a contestat decizia 1191/2003, emisă de Direcția Generală a Vămilor, prin care se prelungea detașarea de la Biroul de Control și Vămuire Mediaș, la Biroul Vamal Brașov.
Petentul a susținut că stabilirea unui alt loc de muncă la o distanță de peste 165 km de casă, îi provoacă prejudicii morale, pentru care a solicitat daune în valoare de 12 milioane lei.
întrucât prin decizia nr. 1614 din 5 noiembrie 2003, s-a revocat decizia contestată, respectiv decizia nr. 1191 din 24 iulie 2003, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului, de anulare a deciziei nr. 1191 din 24 iulie 2003, a rămas fără obiect.
în privința daunelor morale, instanța de fond a constatat că nu au fost dovedite.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că actul administrativ, (decizia nr. 1191 din 24 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor), prin care petentul, funcționar public, a fost trimis să lucreze la Biroul Vamal Brașov, a fost revocat.
Revocarea s-a dispus la 5 noiembrie 2003, anterior soluționării cauzei de Curtea de Apel Alba, și a fost o măsură legală.
Este cert că actul administrativ atacat, fiind revocat, nu mai există obiectul judecății, respectiv cererea de anulare a actului administrativ considerat de petent, nelegal.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea principală, respectiv anularea actului administrativ atacat de petent, a rămas fără obiect.
Cât privește cererea de daune morale, ce ar fi determinate după opinia petentului, de actul administrativ de detașare pe care l-a atacat în cauză, nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de recurs, petentul nu a indicat în ce constă acestea și nici nu a cerut administrarea vreunei probe ce ar putea susține pretențiile sale.
Din actele cauzei se desprinde faptul că actul administrativ de detașare a fost emis de unitate, în interesul serviciului, iar faptul că petentul locuia la Mediaș și era student, nu au fost elemente suficiente pentru a nu se promova detașarea, măsură, de altfel, temporară și revocată ulterior.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4279/2005. Contencios → |
|---|
