ICCJ. Decizia nr. 4263/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 17 mai 2005, la Curtea de Apel București, H.W. a declarat recurs, în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a municipiului București - Brigada de Poliție Rutieră și Guvernul României, împotriva sentinței nr. 904 din 13 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
S-a invocat excepția de nelegalitate și constatarea inaplicabilității art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, în cauza ce face obiectul dosarului nr. 1067/2005.
Astfel, se consideră că textul art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, este nelegal, întrucât contravine art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că derogă de la dreptul comun (O.G. nr. 2/2001), respectiv că permite întocmirea procesului-verbal, în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, cu singura obligație a agentului constatator de a proba săvârșirea contravenției, cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii.
S-a susținut că derogarea instituită prin H.G. nr. 85/2003 ar fi fost posibilă, numai printr-un act juridic cu o forță juridică egală actului normativ care reprezintă dreptul comun, respectiv ordonanța de guvern.
Așa fiind, petentul a solicitat printr-o completare depusă la dosarul nr. 2615/2005, la data de 5 august 2005, admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate și a constatării inaplicabilității art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, în cauza sa.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 904 din 13 mai 2005, a Curții de Apel București, s-a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, invocată de H.W., cetățean austriac, în dosarul nr. 2803/2005, al Judecătoriei sectorului 1 București. Cererea petentului avea ca obiect plângerea formulată de acesta, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, seria PR nr. 0265519 din 15 decembrie 2004, încheiat de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Poliție a municipiului București - Brigada de Poliție Rutieră.
S-a reținut că textul incriminat ca fiind nelegal, art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, reglementează posibilitatea constatării contravențiilor și fără oprirea contravenientului, dacă săvârșirea acestuia este probată cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea poliției.
S-a mai precizat că acest text nu contravine actului normativ în aplicarea căruia este emis, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, lege specială ce reglementează circulația pe drumurile publice, care conține dispoziții privind fapte cu caracter contravențional, specifice obiectului de reglementare și care se completează, în ceea ce privește constatarea contravențiilor, conform art. 93 alin. (5), cu O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dreptul comun în materia contravențiilor.
Instanța de fond a menționat expres că: "din punctul de vedere al O.U.G. nr. 195/2002,art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003 nu contravine dispozițiilor art. 93 din O.U.G. nr. 195/2002, care reglementează modul de constatare a contravențiilor prevăzute de aceasta și nici nu se poate spune că ar depăși sfera normei de aplicare pentru a afirma că ar adăuga la lege, fiind un mod specific și în concordanță cu celelalte dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice prin care se poate constata o contravenție, aceasta efectuându-se tot de către polițiști".
Mai mult, s-a făcut precizarea că "dispoziția nu contravine nici normelor procedurale în materie de probațiune în materia contravențiilor, atât din punct de vedere al mijloacelor de probă, cât și a sarcinii probei, textul condiționând efectuarea acestui mod de constatare, de a proba cu un mijloc tehnic, certificat, potrivit legii, din dotarea poliției".
Instanța de fond a reținut că faptul că art. 19 din O.U.G. nr. 2/2001 nu prevede un asemenea mod de constatare a contravențiilor, nu prezintă nici o relevanță, întrucât acest act normativ constituie dreptul comun în materie contravențională, însă el nu exclude posibilitatea ca în diverse dispoziții care reglementează contravenții, să se prevadă și alte modalități de constatare a contravențiilor, în concordanță cu specificul faptelor cu caracter contravențional reglementate și sancționate.
Sentința instanței de fond este legală.
Așa cum rezultă din dosarul nr. 2803/2005, al Judecătoriei sectorului 1, H.W. a fost amendat contravențional cu 2.000.000 lei, întrucât a efectuat o manevră de depășire a coloanei de autovehicule aflate în așteptare, intrând pe sensul opus circulației, fiind filmat în timpul efectuării acestei manevre.
Așa fiind, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr. 0265519 din 15 decembrie 2004, invocând excepția de nelegalitate a sistemului prevăzut de H.G. nr. 85/2003, ce derogă de la dreptul comun prevăzut de O.U.G. nr. 2/2001.
în mod corect, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată.
Dreptul comun în materie contravențională îl constituie O.U.G. nr. 2/2001.
Art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, reglementează posibilitatea constatării contravențiilor, și fără oprirea contravenientului, dacă săvârșirea acestora este probată cu un mijloc tehnic certificat potrivit legii, din dotarea poliției.
O.U.G. nr. 195/2002 este lege specială ce reglementează circulația pe drumurile publice, conține dispoziții cu caracter contravențional specifice obiectului de reglementare și care se completează, în ceea ce privește constatarea contravențiilor, conform art. 93 alin. (5) cu O.U.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, dreptul comun în materia contravențiilor.
Art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003 nu contravine dispozițiilor art. 93 din O.U.G. nr. 195/2002 care reglementează modul de constatare a contravențiilor, fiind un mod specific și în concordanță cu celelalte dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice.
Faptul că în art. 19 din O.U.G. nr. 2/2001, care este dreptul comun în materie de contravenție, nu se prevede proba cu un mijloc tehnic certificat, potrivit legii, din dotarea poliției, pentru contravențiile săvârșite la legea circulației pe drumurile publice, nu înseamnă că art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003 este nelegal. Acest text de lege a fost prevăzut pentru contravenții de un anumit specific, deci drept special, privind contravențiile săvârșite la circulația pe drumurile publice.
Art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 85/2003 nu contravine nici normelor procedurale în materie de probațiune în materia contravențiilor, atât din punct de vedere al mijloacelor de probă, cât și a sarcinii probei, textul condiționând efectuarea acestui mod de constatare, specific pentru materia contravențiilor la circulația pe drumurile publice, de un mijloc tehnic, certificat potrivit legii, din dotarea poliției.
Așa fiind, excepția de nelegalitate a art. 254 alin. (2) din H.G. nr. 83/2003 a fost corect respinsă, urmând ca și recursul să fie respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4276/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4256/2005. Contencios → |
|---|
