ICCJ. Decizia nr. 4341/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 20 octombrie 2004, reclamantul C.G.P. Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei nr. 305 din 30 septembrie 2004 a acestei autorități, prin care a fost obligat la plata sumei de 11.488.964.218 lei, reprezentând 9.331.562.905 lei T.V.A., 1.673.568.442 lei dobânzi aferente T.V.A., și 483.568.442 lei penalități de întârziere aferente T.V.A., precum și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art. 179 C. proc. fisc.
A susținut că, în perioada 3 - 5 mai 2002, C.G.P. a fost supus unui control fiscal, în vederea calculării T.V.A., începând cu data de 1 iunie 2002, ca urmare a adresei nr. 73756 din 28 aprilie 2004, emisă de Curtea de Conturi Suceava.
S-a procedat la calcularea T.V.A. - ului, cât și a dobânzilor și penalităților accesorii pentru perioada 1 iunie 2002 - 5 mai 2004 și a rezultat suma de 11.488.964.218 lei defalcată conform mențiunilor de mai sus.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că organul de control a încheiat procesul-verbal din 5 mai 2004, prin care a fost obligat la plata sumei de 11.488.964.218 lei, reprezentând 9.331.562.905 lei T.V.A., 1.673.568.442 lei dobânzi aferente T.V.A. și 483.568.442 lei penalități de întârziere aferente T.V.A.
Reclamantul a susținut că nu trebuia încadrat în categoria plătitorilor de T.V.A., deoarece nu a perceput T.V.A. pentru serviciile prestate, iar neperceperea T.V.A. pentru aceste servicii nu constituie un prejudiciu la nivelul bugetului de stat, întrucât nu s-a deschis nici calea beneficiului de prestații la înscrierea obligației de T.V.A. deductibile.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că reclamantul a fost obligat în mod legal la plata T.V.A., a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, în conformitate cu art. 2 alin. (4) și (5) din Legea nr. 345/2002, întrucât există și alți operatori economici care desfășoară activități de pază și protecție, creându-se, astfel, distorsiuni concurențiale.
Prin sentința nr. 251 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului C.G.P. Suceava, a anulat decizia nr. 305 din 30 septembrie 2004 a Ministerului Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și procesul-verbal din 5 mai 2004, în sensul exonerării reclamantului de plata sumei de 11.488.964.218 lei, reprezentând 9.331.562.905 lei T.V.A., 1.673.568.442 lei dobânzi aferente T.V.A., și 483.568.442 lei penalități de întârziere aferente T.V.A.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 alin. (4) și (5) din Legea nr. 345/2002, privind T.V.A., instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare și siguranța statului, pe care le desfășoară, în calitate de autorități publice, chiar dacă, pentru desfășurarea acestor activități, percep taxe, redevențe, cotizații sau onorarii. Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru operațiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute la alin. (4), în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste operațiuni conduce la distorsiuni concurențiale. Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile menționate în anexa la lege.
H.G. nr. 598/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 345/2002, prevede, la art. 2 alin. (4), că instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru "activitățile prevăzute la art. 2 alin. (4) din lege, care conduc la distorsiuni concurențiale, în situația în care instituțiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operațiuni, chiar dacă sunt efectuate în calitate de autoritate publică".
Instanța a mai reținut că, atunci când aceeași activitate este desfășurată de mai mulți operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial din punct de vedere al T.V.A., astfel încât contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de aceștia nu este grevată de T.V.A., față de ceilalți operatori economici care sunt obligați să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestațiilor de servicii efectuate cu T.V.A., rezultă distorsiuni concurențiale.
Potrivit Legii nr. 26/1993, privind înființarea, organizarea și funcționarea C.G.P., acesta este o instituție publică de interes județean, prestatoare de servicii cu personalitate juridică, activitatea sa desfășurându-se pe baza unui regulament, aprobat prin hotărâre de Guvern, scopul activității principale desfășurate fiind apărarea ordinii și liniștii publice și paza bunurilor.
Instanța de fond a concluzionat că activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează în categoria celor plătitoare de T.V.A., în sensul Legii nr. 345/2002.
în fundamentarea sentinței, instanța de fond a mai avut în vedere adresa nr. 2086 din 4 iunie 2004 a Consiliului Concurenței, în care se specifică faptul că neplata de către reclamant a T.V.A. nu determină distorsiuni concurențiale, chiar dacă au anumite activități comune, în speță activitățile de pază.
Totodată, instanța de fond a reținut că neperceperea T.V.A. pentru serviciile prestate nu a avut ca efect prejudicierea bugetului de stat, întrucât nu s-a deschis nici calea beneficiarului de prestația la înscrierea obligației ca T.V.A. deductibilă.
împotriva sentinței pronunțate a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie, precum și pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Sentința pronunțată de instanța de fond a fost criticată, deoarece nu a avut în vedere dispozițiile alin. (5) al art. 2 din Legea nr. 345/2002, care prevedea că:
"Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru operațiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute la alin. (4), în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile, pentru aceste operațiuni, conduce la distorsiuni concurențiale".
De asemenea, recurentul a invocat dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. b) și c) din H.G. nr. 598/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 345/2002, care prevăd că instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru:
"b) activitățile prevăzute la art. 2 alin. (4) din lege, care conduc la distorsiuni concurențiale în situația în care instituțiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operațiuni, chiar dacă sunt efectuate în calitate de autoritate publică. Când aceeași activitate este desfășurată de mai mulți operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial din punct de vedere al T.V.A., astfel încât contravaloarea bunurile livrate și/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de T.V.A., față de ceilalți operatori economici care sunt obligați să opereze contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestațiilor de servicii efectuate cu T.V.A., rezultă distorsiuni concurențiale;
c) alte activități efectuate în aceleași condiții legale, ca și cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate publică".
Recurentul a invocat, de asemenea, dispozițiile art. 127 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, care prevăd că:
"Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile, pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni fiscale".
Totodată, au fost invocate prevederile pct. 3 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stipulează:
"Din punct de vedere al T.V.A., distorsiuni de concurență rezultă, atunci când aceeași activitate este desfășurată de mai mulți operatori economici, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferențial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de T.V.A., față de ceilalți operatori economici care sunt obligați să greveze contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate cu T.V.A.
în situația în care instituțiile publice desfășoară activități de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (5) și (6) C. fisc., persoana impozabilă poate fi considerată instituția publică în ansamblul sau, în funcție de natura activității desfășurate, numai partea din structura organizatorică prin care sunt realizate acele activități".
Recurentul a considerat că, față de dispozițiile legale menționate, C.G.P., în calitate de instituție publică, deținea calitatea de persoană impozabilă, întrucât activitatea de pază desfășurată reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al T.V.A., în condițiile în care același gen de activitate este efectuată și de alte societăți comerciale plătitoare de T.V.A.
în cuprinsul recursului declarat este criticat, de asemenea, faptul că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe un document emis de Consiliul Concurenței, întrucât această autoritate nu are competență în determinarea operațiunilor impozabile.
Totodată, recurentul a criticat soluția instanței de fond, în ceea ce privește neproducerea unui prejudiciu bugetului de stat, întrucât beneficiul prestației nu a avut deschisă calea de înscrierea obligației ca T.V.A. deductibilă. în condițiile în care T.V.A., pe care persoana impozabilă are dreptul să o deducă este T.V.A. datorată sau achitată pentru prestările de servicii efectuate sau care urmează a fi efectuate de către o altă persoană impozabilă, beneficiarii prestațiilor realizate de reclamantă puteau să înscrie oricând deducerea T.V.A., activității pentru prestarea serviciilor.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 345/2002, instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile, pentru activitățile desfășurate, chiar în calitate de autoritate publică, în condițiile prevăzute de alin. (4) al textului de lege menționat, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste operațiuni conduc la distorsiuni concurențiale.
Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile, pentru activitățile menționate în anexa la Legea nr. 345/2002.
în situația beneficiarilor unității de interes public, prestarea serviciilor de pază și protecție care include și apărarea ordinii și liniștii publice, nu poate fi efectuată și asigurată de alți prestatori operaționali, astfel că în aceste cazuri nu se naște distorsiune concurențială.
Pentru beneficiarii agenți economici privați, C.G.P. nu prestează decât activități de pază și protecție, neavând de asigurat în aceste situații, ordinea și liniștea publică.
în cazul agenților economici privați se creează distorsiune concurențială, întrucât, neincluzându-se T.V.A. în sumele încasate de C.G.P., sunt dezavantajați ceilalți agenți economici prestatori de servicii de pază și protecție.
în acest sens, în cauza dedusă judecății, se impunea ca instanța să verifice situația de fapt, în raport cu aceste reglementări și pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului.
Rezultă că obligația de plată a T.V.A. există numai pentru veniturile realizate de intimatul-reclamant C.G.P., din prestările de servicii efectuate către agenții economici privați, astfel că este necesară efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească în concret obligația legală de plată a T.V.A.
Pentru aceste considerente, s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4349/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4140/2005. Contencios → |
|---|
