ICCJ. Decizia nr. 4326/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2005, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte București și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Arad (în prezent Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Arad), anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, dispusă în baza art. 14 (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.G. nr. 84/2003, pe perioada 4 septembrie 2004 - 4 septembrie 2005.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 84 din 15 martie 2005, a respins acțiunea, reținând, în esență, că restrângerea dreptului reclamantului s-a făcut în deplină consonanță cu art. 53 din Constituția României, text pe care acesta l-a invocat în acțiune.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul S.D., susținând că sancțiunea ce i s-a aplicat, este prea aspră, având în vedere că a respectat condițiile de intrare și ședere în statele membre ale Uniunii Europene.
Recursul este nefondat.
în speță, reclamantului i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului, la data de 4 septembrie 2004, ca urmare a faptului că a fost returnat din Belgia, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară.
împotriva acestuia s-a aplicat măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, pentru perioada minimă prevăzută de lege, și anume, 1 an, de la 4 septembrie 2004, la 4 septembrie 2005, perioadă care, la data reținerii recursului, spre soluționare, a expirat.
în atare situație, recursul apare nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4324/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4330/2005. Contencios → |
|---|
