ICCJ. Decizia nr. 4330/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2005, reclamantul Ș.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13493 din 19 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și admiterea cererii formulată în baza art. 1 din Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în martie 1943 a fost nevoit să se refugieze, împreună cu mama sa, din Chișinău, în București, tatăl său fiind deportat, din motive etnice, deoarece în calitate de profesor a promovat limba română.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 540 din 28 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului, o hotărâre în care să se constate că perioada 19 aprilie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a probat cu acte, persecuția de natură etnică și, în consecință, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, în condițiile în care la dosarul comisiei de specialitate nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
în speță, instanța a procedat corect, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că acesta a dovedit persecuția etnică invocată, prin probele administrate, și anume, actul prin care i s-a acordat mamei sale, o pensie viageră și în care se menționează că tatăl a fost deportat de autoritățile sovietice, "buletinul de anunțare" și copia certificatului de naștere.
în consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4316/2005. Contencios → |
|---|
