ICCJ. Decizia nr. 4333/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4333/2005
Dosar nr. 1903/2005
Şedinţa publică din 15 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 143/CA din 9 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1940/CA/2005, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 aprilie 2005, reclamantul a cerut anularea deciziei nr. 30011 din 3 februarie 2005, emisă de şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi recunoaşterea dreptului de a intra, fără concurs, în corpul ofiţerilor, ca urmare a absolvirii cursurilor fără frecvenţă ale Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza", precum şi plata drepturilor salariale corespunzătoare gradului profesional şi funcţiei pe care trebuia să le primească, de la data absolvirii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că a absolvit cursurile facultăţii şi a obţinut licenţa în sesiunea iulie 2004, după care a solicitat să fie primit în corpul ofiţerilor, potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare şi, ulterior, ale Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar prin Decizia nr. 30011 din 3 februarie 2005, cererea sa a fost soluţionată negativ.
Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că trecerea din corpul agenţilor, în corpul ofiţerilor, se face numai în condiţiile art. 24 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 293/2004.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a motivat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27 şi 29 din Legea nr. 293/2004, precum şi prevederile Ordinelor Ministerului Justiţiei nr. 2854/C/2004 şi nr. 2855/C/2004, potrivit cărora trecerea din corpul agenţilor, în corpul ofiţerilor se face numai prin concurs şi numai în limita posturilor vacante.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul care, fără să-şi încadreze criticile în cazurile enumerate de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală, prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii, acceptând discriminarea pe care autoritatea pârâtă o face între absolvenţii cursurilor de zi şi cei ai cursurilor fără frecvenţă, pentru accesul în corpul ofiţerilor din sistemul administraţiei penitenciare.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că recurentul-reclamant, fost subofiţer în cadrul sistemului Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în urma reorganizării şi demilitarizării acestei structuri administrative, potrivit art. 72 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a fost trecut în rezervă şi numit funcţionar public în corpul agenţilor.
De asemenea, este necontestat că în sesiunea iulie 2004, recurentul-reclamant a absolvit, cu diplomă de licenţă, cursurile cu frecvenţă redusă ale Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza", dobândind, astfel, vocaţia de a fi avansat în corpul ofiţerilor.
Or, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avansarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, într-o categorie superioară, se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condiţiile prevăzute de această lege.
Astfel, dreptul recurentului-reclamant de a fi avansat în corpul ofiţerilor, se naşte în condiţiile legale citate mai sus, deci, după participarea şi câştigarea concursului organizat pentru posturile vacante existente sau create în statul de funcţii al structurii administrative respective.
Este adevărat că, potrivit art. 47 din Metodologia aprobată prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2855/C/2004, la absolvirea, cu licenţă, a Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza", absolvenţii sunt încadraţi ca funcţionari publici debutanţi şi numiţi în corpul ofiţerilor, cu gradul profesional de subinspector.
Dar, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile recurentului-reclamant, el aflându-se în situaţia de a fi avansat ca funcţionar public, iar nu de a fi numit ca funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare, astfel că nu există discriminarea la care s-a referit acesta, în criticile formulate, fiind vorba de situaţii de fapt şi juridice diferite.
Cum, în cauză, nu s-a susţinut că ar fi existat posturi vacante de ofiţeri şi autoritatea competentă ar fi refuzat organizarea concursului pentru ocuparea acestora, modul de soluţionare a cererii recurentului-reclamant, comunicat prin actul nr. 30011 din 3 februarie 2005, emis de şeful Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nu reprezintă un refuz nejustificat şi nici o încălcare a unui drept recunoscut de lege ori interes legitim.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.D. împotriva sentinţei nr. 143/CA din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4329/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4334/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
