ICCJ. Decizia nr. 4325/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4325/2005
Dosar nr. 1697/2005
Şedinţa publică din 15 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, anularea deciziei de revizuire nr. 43 din 26 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 august 2002, în cuantumul prevăzut de lege.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată, pârâta i-a stabilit drepturile prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002, numai cu începere de la data de 1 aprilie 2004, şi nu de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea.
A mai susţinut reclamantul că, potrivit sentinţei civile nr. 124 din 2 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, trebuia să primească o indemnizaţie de 7.082.082 lei, pentru perioada 30 decembrie 1953 - 19 decembrie 1955, cât a efectuat stagiul militar.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 108 din 28 martie 2005, a admis acţiunea precizată, a anulat Decizia contestată în partea privind data de la care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002 şi a obligat pârâta, să emită o nouă decizie, prin care să se acorde aceste drepturi, reclamantului, începând cu data de 1 august 2002, în cuantumul legal, potrivit HG nr. 1114/2002.
Prin încheierea dată în camera de consiliu, la 10 mai 2005, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţă, în sensul că drepturile reclamantului se acordă începând cu data de 1 septembrie 2002, dată stabilită conform art. 5 din Legea nr. 309/2002, raportat la art. 8 alin. (2) din HG nr. 1114/2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Decizia de revizuire nu putea lua în considerare ca moment pentru curgerea drepturilor, decât cererea iniţială, şi nu data depunerii sentinţei nr. 124/2004 şi a altor acte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, susţinând că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti.
Reclamantul a depus dovada că a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, la data de 24 martie 2004, astfel că data de la care i-au fost acordate drepturile, a fost corect stabilită.
A mai susţinut recurenta, că instanţa a greşit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de lege, de la data depunerii cererii şi faţă de împrejurarea că cererea a fost depusă anterior intrării în vigoare a legii.
Recursul nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 309/2002, persoanele prevăzute la art. 4 beneficiază de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii următoarele depunerii cererii.
În speţă, reclamantul a formulat cerere pentru a i se stabili drepturile prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002 şi prin hotărârea nr. 43 din 6 noiembrie 2002, pârâta a respins-o.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 124 din 2 martie 2004, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat hotărârea nr. 43/2002.
Ca urmare, pârâta a emis Decizia de revizuire nr. 43 din 26 aprilie 2004, atacată în cauză, acordându-i reclamantului, drepturile cuvenite, cu începere de la 1 aprilie 2004, când acesta a depus sentinţa menţionată.
Cum reclamantul a depus cererea iniţială la 4 iulie 2002, corect instanţa de fond a stabilit ca moment al curgerii drepturilor reclamantului, data depunerii acesteia, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 309/2002, raportat la art. 8 alin. (2) din HG nr. 1114/2002.
Cu privire la dată, se mai cere precizat că instanţa a reţinut că în sentinţă s-a strecurat o eroare materială pe care a îndreptat-o prin încheierea din 10 mai 2005, în sensul mai sus arătat.
Faţă de cele ce preced, sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul se priveşte ca nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 108 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4323/2005. Contencios. Anularea măsurii de... | ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
