ICCJ. Decizia nr. 4391/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 februarie 2005, reclamantul F.A. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 1 an, dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava - Biroul Pașapoarte.
Reclamantul susține că a formulat contestație împotriva măsurii, însă pârâtul a hotărât mențiunea acestei sancțiuni, cu toate că nu a săvârșit nici un fapt antisocial.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71 din 2 martie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul, susținând, în esență, că măsura dispusă este mult prea aspră și că nu a săvârșit în străinătate, fapte antisociale.
Recursul este nefondat.
Recurentului-reclamant i-a fost suspendat dreptul de folosirea pașaportului la data de 17 noiembrie 2004, ca urmare a faptului că a fost returnat din Irlanda, pentru depășirea termenului de ședere.
împotriva acestuia a fost dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 1 an, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, până la data de 17 noiembrie 2005, potrivit cărora persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4402/2005. Contencios → |
|---|
