ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 octombrie 2004, reclamanta SC I.T. SRL, filiala Arad, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile supuse Marcării, solicitând constatarea nulității, anularea actelor administrative fiscale nr. 395347 din 27 septembrie 2004 și nr. 394292 din 20 iulie 2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin adresa nr. 774 din 14 iulie 2004 a solicitat pârâtului, aprobarea programului de lucru, în vederea realizării unei producții de 16.000 hl alcool etilic rafinat, pentru perioada 1 august 2004 - 31 mai 2005, însă prin actul administrativ nr. 394292 din 20 iulie 2004, i-a fost respinsă cererea, cu motivarea că pe rolul Curții de Apel Timișoara se află recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, împotriva încheierii din 10 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și întrucât recursul este suspensiv de executare, încheierea nu-și produce efectele juridice până la rămânerea irevocabilă a acesteia.
Reclamanta invocă nulitatea absolută a acestor acte administrative, pentru neîndeplinirea dispozițiilor art. 38 C. proc. civ., lipsindu-le mențiunile prevăzute la lit. b), d), e), f), h) și i).
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 93/CA din 15 martie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâtei la eliberarea aprobării solicitate.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, susținând, în esență, că actele emise de pârâte au fost date cu respectarea prevederilor legale, că sunt greșite aprecierile instanței de fond, conform cărora recursul declarat de ea împotriva încheierii din 20 aprilie 2004 nu este suspensiv de executare și că motivarea sentinței, potrivit căreia art. 14 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, nu se aplică în speță, este lipsită de temei legal.
Cu privire la adresa din 27 septembrie 2004, menționează recurenta, în mod nelegal instanța a considerat că lipsa mențiunilor prevăzute de art. 179 C. proc. civ., duce la nulitatea actului administrativ.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. proc. civ., actul administrativ fiscal se emite în formă scrisă și cuprinde elementele prevăzute la lit. a) - i).
în mod corect, instanța de fond a reținut că actele atacate sunt fiscale, întrucât îndeplinesc condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 37 C. proc. civ., din cuprinsul acestora lipsind mențiuni importante.
Cu privire la recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad împotriva încheierii din 20 aprilie 2004, acesta nu este suspensiv de executare, încheierea fiind supusă căii de atac a recursului; în conformitate cu dispozițiile art. 300 C. proc. civ., recursul nu suspendă executarea.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 4410/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4391/2005. Contencios → |
---|