ICCJ. Decizia nr. 4405/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 mai 1995, reclamantul G.C. (în prezent decedat) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană Suceava de aplicare a Legii nr. 18/1991 și M.V., ca din cuprinsul titlului de proprietate nr. 270 din 9 august 2003, să fie anulată poziția 3 extravilan "Ogoare lungi", care îi aparțin.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin adeverința nr. 1237/1991, eliberată de Comisia comunală Vulturești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,44 ha teren, din care 0,36 ha la locul numit "Ogoare lungi", pârâtul M.V. i-a ocupat 0,09 ha din acest teren și, când l-a chemat în judecată printr-o acțiune în revendicare, pârâtul a prezentat titlu de proprietate în care a fost inclusă și suprafața ocupată abuzivă.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 159 din 14 iulie 1995, a admis acțiunea, a anulat titlul de proprietate nr. 270/1993, în sensul excluderii poziției 3, tarlaua "Ogoare lungi", în suprafață de 900 mp, din extravilanul satului Pleșești, comuna Vulturești, județul Suceava și a obligat Comisia județeană pârâtă să emită un nou titlu de proprietate.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate în cauză.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1105 din 6 iunie 1996, a admis recursul, a casat sentința atacată și, în fond, a respins acțiunea reclamantului G.C., pe care l-a obligat să plătească recurentului-pârât, suma de 150.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu motivarea că, atâta timp, cât reclamantul nu și-a clarificat situația și nu și-a materializat dreptul, nu se poate stabili dacă i-a fost produsă vreo vătămare prin includerea suprafeței în litigiu, în titlu de proprietate al pârâtului.
La data de 11 martie 2005, G.C.V., G.N. și G.L., succesorii defunctului reclamant G.C., au formulat cerere de revizuire, solicitând retractarea deciziei Curții Supreme de Justiție și, pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de pârâtul M.V., împotriva sentinței nr. 159/1995, ca nefondat.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că după pronunțarea deciziei atacate, au apărut acte noi, doveditoare, pe care instanța nu le-a avut în vedere, și anume:
- sentința civilă nr. 2992 din 22 decembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, definitivă și irevocabilă;
- decizia nr. 679 din 12 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Suceava, definitivă;
- decizia nr. 51 din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava irevocabilă și
- fișa - proces-verbal nr. 1604 din 24 noiembrie 1995, emisă de Comisia Comunală Vulturești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
S-a mai arătat că, aceste înscrisuri au o importanță hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Cererea de revizuire este nefondată.
Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care se întemeiază hotărârea a cărei revizuire se cere".
Actele invocate în sprijinul cererii de revizuire nu pot fi asimilate celor prevăzute de textul legal indicat pentru admisibilitatea cererii de revizuire.
în ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate, acestea nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, pentru a fi considerate acte noi, în sensul că nici nu au fost reținute de partea potrivnică, nici nu au constituit temei al hotărârii a cărei revizuire se cere.
De asemenea, aceste hotărâri nu pot fi apreciate ca fiind înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ținând cont de faptul că toate sunt ulterioare cu mult deciziei atacate.
Referitor la fișa - proces-verbal nr. 1604 din 24 noiembrie 1995, revizuienții nu au făcut dovada că autorul lor nu a avut posibilitatea să-l prezinte în instanța de recurs, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Chiar dacă nu au existat la dosar la data soluționării recursului, existau în cauză, suficiente probe care să formeze convingerea judecătorilor care au soluționat recursul, în ce privește hotărârea corectă ce urma să fie dată.
Așa fiind, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a se putea retracta decizia atacată, Curtea a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4409/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4412/2005. Contencios → |
|---|
