ICCJ. Decizia nr. 4410/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 19 august 2003, Consiliul Județean Ilfov a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea în parte a H.G. nr. 539/2003 privind modificarea unor acte normative, în sensul înlăturării pozițiilor 1, 5, 9, 13.1, 13.2 și 14 din cap. IV construcții și terenuri și a poziției 24 din cap. III - construcții și terenuri, ce sunt menționate a fi abrogate din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 930/2002.
în motivarea cererii, reclamanta a învederat că H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, a fost adoptată cu respectarea legilor, abrogarea ulterioară a unor poziții la care se regăsesc imobile, foste sedii administrative ale județului, aducând o gravă atingere dreptului de proprietate publică al județului Ilfov.
în cauză au formulat cereri de intervenție. R.A. A.P.P.S., în interes propriu și respectiv, Ministerul Justiției, în interesul Guvernului României.
Prin sentința civilă nr. 530 din 17 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilele la care face referire reclamantul, aparțin domeniului privat al statului și se află în administrarea R.A. A.P.P.S., înscrise ca atare în Anexa nr. 3 a H.G. nr. 533/2002, privind organizarea și funcționarea acestei regii autonome, act anterior H.G. nr. 930/2002.
Atestarea acelorași bunuri, ca aparținând domeniului public al județului Ilfov, este nelegală, H.G. nr. 539/2003 corectând situația imobilelor ce aparțin domeniului privat al statului și sunt în administrarea regiei sau a Ministerului Justiției.
împotriva sentinței a declarat recurs, Consiliul Județean Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul a arătat că instanța nu a ținut cont de faptul că imobilul construit inițial pe Str. I., a fost cumpărat cu act autentic, iar după demolare s-au edificat sediul consiliului și al prefecturii, prin subscripția publică a localităților județului Ilfov.
Imobilul a trecut în mod ilegal, în proprietatea statului și transmis în administrarea Ministerului Justiției.
Reclamantul a mai invocat și faptul că H.G. nr. 930/2002 nu a fost contestată de cei 2 administratori ai imobilelor, atestând, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, inventarele bunurilor care au aparținut și aparțin domeniului public județean și local.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Reclamantul, cu probele administrate, nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce se regăsesc la pozițiile din anexa la H.G. nr. 539/2003, a căror anulare se solicită, aceste imobile aflându-se în proprietatea privată a statului.
Cu privire la imobilul din str. I., într-adevăr, terenul a fost proprietatea reclamantului, conform actului de vânzare-cumpărare din 1868, iar construcțiile edificate ulterior au constituit sediul Consiliului Județean Ilfov și al Prefecturii județului Ilfov, până la reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968. Din acest an, imobilul a trecut în proprietatea statului, inițial în administrarea Oficiului Carpați (Decretul nr. 285/1977) și apoi a R.A. A.P.P.S. (H.G. nr. 764/1990), pentru ca prin H.G. nr. 533/2002, să fie atestat ca bun imobil din domeniul privat al statului.
în lipsa unor dovezi din care să rezulte că atât acest bun, cât și celelalte imobile indicate în acțiune, sunt proprietatea reclamantului, acesta nu poate opune Guvernului României, în calitate de administrator al proprietății publice și private a statului, prevederile H.G. nr. 930/2002, includerea bunurilor în domeniul public al județului Ilfov făcându-se altfel, decât în condițiile stabilite prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
De altfel, deși evidențiate în anexele H.G. nr. 930/2002, aceste imobile nu au fost predate efectiv Consiliului Județean Ilfov, ele rămânând în administrarea regiei și în proprietatea statului, devenind, astfel, necesară clarificarea regimului lor juridic, ceea ce s-a și realizat prin adoptarea H.G. nr. 539/2003.
în raport cu cele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea a respins recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4418/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Contencios → |
|---|
