ICCJ. Decizia nr. 4409/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin excepția de nelegalitate depusă în dosarul nr. 8654/2004, al Tribunalului Hunedoara, debitoarea SC C. SRL Hunedoara a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei nr. 10, emisă de Comisia Centrală Fiscală în data de 2 decembrie 2004, precum și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice ,de aprobare a deciziei publicate în M. Of. nr. 1278/30.12.2004.
în motivarea cererii, reclamanta arată că a solicitat rambursarea T.V.A., pentru facturile emise de SC G.S. SA Reșița, societate aflată în procedura falimentului, însă Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara a refuzat această cerere, soluție menținută și prin decizia nr. 212 din 26 iulie 2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 160 din 8 iulie 2005, a respins acțiunea reclamantei privind excepția de nelegalitate.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18 mai 2005, în dosarul nr. 1196/2005, al Curții de Apel Alba Iulia, excepția de nelegalitate a ordinului Ministerului Finanțelor Publice a fost disjunsă de cauza în care a fost invocată această excepție.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC C. SRL Hunedoara, susținând, în esență, că măsura disjungerii este nelegală, întrucât a fost pronunțată de o instanță de recurs, și nu de instanța de fond. Cu privire la sentința pronunțată de instanța de fond, se arată că dispozitivul sentinței este în contradicție cu considerentele acesteia, întrucât instanța reține o stare de fapt dovedită cu probe și concluzionează cu totul nejustificat, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 18 mai 2005, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil.
Recursul împotriva sentinței civile este fondat pentru următoarele motive:
în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
în sentința atacată, deși instanța reține corect că aplicarea acestei îndrumări a Comisiei Centrale Fiscale, la o speță concretă de către organele fiscale locale sau centrale, poate fi atacată de partea nemulțumită la instanța de contencios administrativ fiscal, concluzionează greșit în sensul respingerii acțiunii.
Așadar, dispozitivul sentinței atacate este în contradicție cu considerentele.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu privire la recursul declarat de aceeași parte împotriva încheierii din 18 mai 2005, acesta a fost respins ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4405/2005. Contencios → |
|---|
