ICCJ. Decizia nr. 4413/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 27 noiembrie 2003, însușită ulterior de Primăria municipiului Oradea, reclamanta A.P.I. Oradea a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobiliare care au aparținut cultelor Religioase din România, Autoritatea pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în reprezentarea Comisiei Speciale de Retrocedare și E.R.C., solicitând anularea deciziei nr. 60 din 24 octombrie 2003, emisă de pârâta 1 și prin care s-a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului compus din construcție și teren aferent, situat în Oradea, în favoarea P.R.C. Oradea - E.R.C. Oradea.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că decizia este nelegală, întrucât la data intrării în vigoare a O.G. nr. 94/2004, din construcția în litigiu nu mai există faptic decât fundația, el fiind reconstruit ulterior cu mijloace proprii, astfel încât el nu mai putea face obiectul retrocedării. în plus, municipalitatea Oradea deținea în proprietate, atât construcția, cât și terenul aferent.
Prin sentința civilă nr. 30 din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins excepția neefectuării procedurii prealabile invocată de Comisia Specială de Retrocedare și pe fond, a respins acțiunea reclamantei, pe care a obligat-o la 3.500.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut pentru aceasta, că probele administrate în cauză au făcut dovada că imobilul în discuție a aparținut E.R.C. Oradea, cu destinația de școală; că în 1948 a fost preluat abuziv de Statul Român, cu Decretul nr. 176/1948; și că ulterior a fost folosit ca și grădiniță, până în prezent. S-a mai reținut că asupra lui s-au efectuat lucrări de consolidare și reparații după intrarea în vigoare a O.G. nr. 94/2002, astfel încât retrocedarea nudei proprietăți s-a făcut în condiții de legalitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Primăria municipiului Oradea, invocând ca temei de drept, dispozițiile artr.304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut că valoarea lucrărilor executate a fost de 1.204.470.000 lei, care a dus la reconstruirea practic a imobilului în proporție de 87%, împrejurare confirmată și de expertiza efectuată în cauză.
Că în urma acestor lucrări s-a executat și o extindere cu spații locative noi, ceea ce în mod evident au dus la modificarea vizibilă a formei și dimensiunii imobilului, așa cum apare el în harta cadastrală a municipiului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.
în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparținut Cultelor Religioase, aprobate prin H.G. nr. 1169/2001, au putut face obiectul retrocedării, numai acele construcții care existau fizic la data intrării în vigoare a O.G. nr. 94/2000 (4 iulie 2000).
Or, în cauză s-a făcut în mod necontestabil dovada că imobilul din str. C.I.H., Oradea, exista fizic la acel moment.
Atât expertiza tehnică efectuată în cauză, cât și memoriul tehnic realizat în cursul anului 2000, constată existența construcției din str. C.I.H., folosit drept grădiniță.
Mai mult chiar, autorizația deținută de reclamanta-recurentă, în decembrie 2000, pentru efectuarea lucrărilor de reparații și consolidări la Grădinița nr. 1 Oradea, confirmă existența imobilului.
Faptul că amplasarea acestor lucrări, valoarea sporită a materialelor înglobate și finisajele executate au creat un imobil nou în proporție de 75%, nu echivalează cu realizarea unei construcții noi în sensul solicitat de reclamantă. Pe de o parte, pentru ca această construcție exista la momentul iulie 2000 și pe de altă parte, pentru că toate au fost executate mult după această dată.
De altfel, expertiza tehnică realizată în cauză, a detaliat lucrările de reparații și consolidare, precizând în același timp că întreaga clădire s-a menținut pe aceeași fundație, cu păstrarea pereților inițiali, pentru consolidare fiind necesară realizarea unei centuri de pereți și a unui planșeu din beton pe care s-a așezat șarpantă din lemn nou.
în fine, susținând nelegalitatea deciziei de retrocedare, reclamanta-recurentă a invocat dreptul de proprietate al Statului Român.
Or, din actele depuse, s-a reținut corect că imobilul în discuție a avut destinația de școală și a aparținut E.R.C. Oradea; că aceasta a fost preluată abuziv, prin naționalizare, de Statul Român, prin Decretul nr. 176/1948 și folosit în continuare, ca școală și grădiniță.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 94/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 501/2002, în conformitate cu care imobilele care au aparținut Cultelor Religioase din România și au fost preluate în mod abuziv de stat, cu sau fără titlu, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcție și terenul aferent, existente în natură, se retrocedează fostului proprietar, legal și temeinic, Comisia de retrocedare a emis decizia nr. 60/2003.
în raport cu aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 4412/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4399/2005. contencios → |
|---|
