ICCJ. Decizia nr. 4406/2005. Contencios. Cerere preschimbare termen de judecată. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4406/2005
Dosar nr. 1083/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1861 din 21 mai 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursurile declarate de G.I.A. şi U.M.F. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1397 din 22 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pe cale de consecinţă, a modificat această hotărâre, în sensul că a admis acţiunea principală introdusă de reclamantul G.I.A., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul acestuia, de către universitatea mai sus menţionată.
S-a dispus anularea concursului organizat de Ministerul Sănătăţii, la data de 26 aprilie 2000 şi a rezultatului concursului în ce priveşte postul de medic şef al Secţiei Medicală II din cadrul Spitalului Clinic „Sfânta Maria" Bucureşti.
Totodată, a fost obligată autoritatea publică pârâtă, să emită un ordin de numire reclamantului pe postul de medic şef de secţie la acelaşi spital şi să-i plătească indemnizaţia cuvenită, cu începere de la data la care a fost privat de acest drept şi până la numirea în funcţie.
La data de 11 aprilie 2005, Ministerul Sănătăţii a formulat o cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, susţinând, pe de o parte, că obligaţia stabilită în sarcina sa, anume aceea de emitere a actului administrativ, a fost îndeplinită, iar pe de altă parte, că ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti a fost adoptată o nouă reglementare în materie (Legea spitalelor nr. 270/2003), conform căreia stabilirea numărului de paturi ce revin unei secţii medicale din spitale, constituie atributul exclusiv al Guvernului, reprezentând în acelaşi timp o chestiune de oportunitate.
În drept, revizuientul a invocat dispoziţiile art. 323 pct. 3 C. proc. civ.
Ulterior, Spitalul „Sfânta Maria" Bucureşti a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul revizuientului, solicitând admiterea cererii de revizuire şi modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamantul G.I.A., dată fiind imposibilitatea pârâţilor de a executa obiectul obligaţiei la care au fost condamnaţi.
Prin întâmpinările depuse, ambii intimaţi au susţinut că cererea de revizuire este tardivă în raport cu data săvârşirii ultimului act de executare în cauză şi cu dispoziţia art. 322 pct. 3 C. proc. civ.
Excepţia de procedură este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, termenul de revizuire este de o lună şi în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, va fi socotit de la cel din urmă act de executare.
În sensul normelor legale precitate, prin cel din urmă act de executare, se înţelege ultimul act material de urmărire din cadrul procedurii executării silite directe, respectiv ultimul act de executare săvârşit în procedura concretă de executare declanşată de creditor, pentru valorificarea dreptului său legitim.
Ministerul Sănătăţii şi Spitalul „Sfânta Maria" Bucureşti au precizat, atât în scris, cât şi oral, că în speţă, hotărârea judecătorească a cărei retractare se cere, a fost executată parţial, prin emiterea Ordinului nr. 745 din 26 mai 2002, de numire a lui G.I.A., în funcţia de şef al Secţiei Medicală II, urmat de Decizia nr. 135 din 5 iulie 2002, emisă de Directorul general al spitalului.
Nu s-a stabilit, însă, şi numărul de paturi, necesar pentru funcţionarea unei secţii clinice universitare şi prin diferite măsuri administrative care s-au luat, intimatul-reclamant a fost împiedicat să-şi exercite efectiv atribuţiile specifice funcţiei de conducere şi cele didactice universitare.
Rezultă, aşadar, că faţă de exigenţele impuse de normele procedurale în vigoare şi de data la care debitorul obligaţiei de a face, s-a conformat doar parţial măsurilor ordonate prin Decizia civilă nr. 1861 din 21 mai 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, cererea de revizuire este în adevăr, tardivă.
Ea este, de altfel, şi nefondată, de vreme ce cu probele administrate nu s-a dovedit câtuşi de puţin, inexistenţa obiectului pricinii, cerută, cum deja s-a arătat, ca o condiţie de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca tardivă, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul Ministerului Sănătăţii, al cărei conţinut reiterează în totul, apărările acestei autorităţi a administraţiei publice centrale de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 1861 din 21 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca tardivă.
Respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul Ministerului Sănătăţii, formulată de Spitalul „Sfânta Maria", Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4337/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 616/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
