ICCJ. Decizia nr. 616/2005. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 616/2005
Dosar nr. 975/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 77/2001, dată de completul prevăzut de art. 31 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Cluj a fost învestit cu stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii, pentru paguba constatată la pct. C1 din raportul de control asupra contului de execuţie a bugetului local al municipiului Cluj Napoca.
Cu ocazia controlului s-a constatat plata unor drepturi de natură salarială, persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, respectiv primarului şi viceprimarului, cu încălcarea prevederilor legale, constatându-se un prejudiciu de 154.584.146 lei.
Prin sentinţa nr. 83 din 11 decembrie 2001, Colegiul jurisdicţional Cluj a admis actul de sesizare nr. 77/2001, pentru stabilirea răspunderii juridice în sarcina pârâţilor H.E., C.M., M.L., F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. şi D.G. şi i-a obligat la plata despăgubirilor civile, în sumă de 63.710.160 lei, cu titlu de despăgubiri civile echivalente cu drepturile salariale nete acordate nelegal, precum şi dobânda de 37% pe an.
Totodată, a respins încheierea de sesizare pentru sumele de 17.472.217 lei şi 5.906.849 lei şi 67.240.747 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri jurisdicţionale, F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. şi D.G.
Recurenţii au susţinut că în acordarea drepturilor băneşti imputate prin actul de sesizare au fost respectate prevederile Legii nr. 154/1998 şi hotărârile Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, referitoare la buget şi la plata unor premii, sporuri şi alte drepturi băneşti, care nu au fost atacate la instanţa de contencios administrativ, de Prefectul judeţului Cluj, fapt pentru care au devenit obligatorii, atât pentru Primarul municipiului Cluj Napoca, cât şi pentru ceilalţi angajaţi.
Iar în conformitate cu principiul echităţii, consacrat de Constituţia României, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, trebuie să beneficieze cel puţin de aceleaşi drepturi acordate persoanelor care ocupă funcţii asimilate cu funcţii de demnitate publică.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 450 din 26 septembrie 2002, a respins recursurile jurisdicţionale formulate de F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. şi D.G., ca nefondate.
În motivarea deciziei, instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că „persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile Anexei nr. II din Legea nr. 154/1998 şi că potrivit art. 20 din această lege, indemnizaţia prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, se stabileşte pe baza valorii de referinţă sectorială înmulţită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa II, sunt în sumă brută şi sunt impozabile, potrivit legii".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, D.G., A.L., M.O., B.J., G.M., Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că în mod greşit, atât instanţa de recurs jurisdicţional, cât şi instanţa de fond nu au avut în vedere la soluţionarea cauzei, Precizările date de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, privind aplicarea Legii nr. 154/1998, cu referire la sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.
Potrivit acestor precizări, „indemnizaţiile unice pentru persoanele din cadrul organelor autorităţii publice alese sau numite în funcţii potrivit legii, se calculează conform prevederilor art. 20 şi art. 24 alin. (3) din lege".
Potrivit acestor reglementări, indemnizaţia lunară prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar dispoziţiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt sporurile pentru condiţii de muncă, sporul pentru vechimea în muncă, alte sporuri, precum şi premiile şi stimulentele rămân în vigoare.
Au mai arătat că instanţa de recurs jurisdicţional nu a ţinut cont de apărările formulate referitoare la răspunderea civilă delictuală, în sensul că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapte ilicite şi prejudiciu şi culpă, greşeala ori vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Recurentul G.D. a mai arătat că din suma pentru care a fost obligat, în solidar, cu pârâta L.A., a achitat suma de 8.495.200 lei.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, au dreptul pentru activitatea desfăşurată, la o indemnizaţie lunară, stabilită în conformitate cu prevederile Anexei nr. II.
Potrivit art. 20 din lege, indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, se stabileşte pe baza valorii de referinţă sectorială, înmulţită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexa nr. II, sunt în sumă brută şi sunt impozabile potrivit legii.
Se reţine, astfel, că legea distinge între remunerarea persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică (pe baza mandatului obţinut prin alegeri organizate sau prin numire), unde sunt incluşi primarii şi viceprimarii, (conform Anexei nr. II1 din lege) şi salarizarea persoanelor angajate cu contract individual de muncă în sectorul bugetar (conform Anexelor nr. III-IV din lege).
Legiuitorul, prin dispoziţiile speciale ale art. 19 şi 20 din Legea nr. 154/1998, a limitat drepturile băneşti ale demnitarilor, la cuantumul indemnizaţiei lunare.
Precizările Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, transmise prefecturii invocate de pârâţi, nu pot constitui temei legal pentru acordarea premiilor, sporurilor şi indemnizaţiilor, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 154/1998, precizările date de organele administraţiei de stat neputând contraveni legii.
Nici includerea acestor premii, sporuri şi indemnizaţii acordate primarului şi viceprimarului, în contractele colective de muncă, încheiate anual şi a bugetului de venituri şi cheltuieli (chiar aprobate, prin hotărâri ale Consiliului local) nu sunt de natură să modifice dispoziţia imperativă a legii.
Primarul şi viceprimarul nu intră în categoria salariaţilor sau a funcţionarilor instituţiilor publice, conform art. 5 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarului public, iar activitatea persoanelor care ocupă aceste funcţii elective, nu se desfăşoară în temeiul unui contract individual de muncă, ci în baza mandatului de drept public.
În ceea ce priveşte elementele răspunderii civile delictuale, se reţine că primarii, în calitate de ordonatori de credite, potrivit art. 25 alin. (1) şi (4) şi art. 26 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 189/1998, privind finanţele publice locale, răspund pentru legalitatea efectuării cheltuielilor din bugetele locale.
Recurenţii sunt răspunzători pentru repararea prejudiciului cauzat, prin aceea că au dispus efectuarea plăţilor nelegale, pe baza statelor de plată, în calitate de ordonatori de credite bugetare sau au acordat viza de control financiar preventiv pentru efectuarea plăţilor nelegale.
Pentru considerentele enunţate, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G., A.L., M.O., B.J., G.M. şi Primarul municipiului Cluj Napoca - G.F., împotriva deciziei nr. 450 din 26 septembrie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2005. Contencios. Cerere preschimbare... | ICCJ. Decizia nr. 658/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
