ICCJ. Decizia nr. 659/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 659/2005
Dosar nr. 7235/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 22 aprilie 2004, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 10678/10113 din 24 februarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a formulat o altă acţiune în justiţie împotriva pârâtei, care a fost obligată, prin sentinţa civilă nr. 342 din 30 ianuarie 2004, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, să constate că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile cuvenite.
Trecând peste dispoziţiile instanţei, pârâta a emis hotărârea nr. 10678/10113 din 24 februarie 2003, prin care i-a respins cererea, în mod netemeinic şi nelegal. Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi-a motivat hotărârea, prin aceea că reclamanta s-a născut la peste 2 ani de la data refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa nr. 1212 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei C.M., a anulat hotărârea nr. 10678/10113 din 24 februarie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - aprilie 1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din moment ce s-a stabilit refugiul părinţilor reclamantei, trebuie luată în considerare şi suferinţa reclamantei, care s-a născut la doi ani după începerea refugiului, îndurând regimul de sărăcie şi prigoană al părinţilor.
În consecinţă, instanţa a reţinut că pârâta nu putea să diferenţieze regimul juridic al copiilor născuţi în timpul sau după refugiul părinţilor, atâta timp, cât legea nu face această distincţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că instanţa a procedat în mod greşit, acordând reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât dovezile concludente în această privinţă nu au fost prezentate Comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 28 octombrie 1943, în localitatea Simeria, judeţul Hunedoara. De asemenea, din întregul material probator administrat în cauză, inclusiv din conţinutul hotărârii emise de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, s-a reţinut că părinţii reclamantei s-au refugiat de la Cluj, în judeţul Hunedoara, între anii 1941 - 1945.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat sau cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a uni tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate, prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1212 din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 661/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
