ICCJ. Decizia nr. 658/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 658/2005
Dosar nr. 7233/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 30 martie 2004, reclamantul Ţ.V. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Sociale şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 5726/5606 din 10 februarie 2004, emisă de cea de-a doua pârâtă şi în consecinţă, obligarea pârâtelor la recunoaşterea drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, într-un detaşament de muncă, în perioada 1955 - 1957. Consideră că hotărârea atacată este nelegală, refuzându-i-se, fără nici o motivare, acordarea drepturilor prevăzute de lege, deşi a depus suficiente dovezi în acest sens.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1220 din 12 mai 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5726/5606 din 10 februarie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, perioada 15 iulie 1955 - 24 aprilie 1957, ca fiind perioadă în care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii serviciului militar, în perioada menţionată, în condiţii care îi conferă beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a luat în considerare înscrisuri care nu au fost depuse la comisia de specialitate când a emis hotărârea atacată. De asemenea, recurenta consideră că pentru a putea beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1. să fie cetăţean român;
2. să efectueze stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
3. perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961.
Recurenta a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul îndeplineşte condiţia nr. 2.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Conform art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare sau de U.M. 02405 Piteşti.
Reclamantul a făcut dovada, printr-un act oficial, eliberat de U.M. 02405 Piteşti, că şi-a îndeplinit serviciul militar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în perioada 15 iulie 1955 - 24 aprilie 1957.
Ca urmare, nu prezintă importanţă majoră în soluţionarea cauzei, apartenenţa unităţii la care şi-a efectuat stagiul militar, reclamantul, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar obligatoriu.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1220 din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 659/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
