ICCJ. Decizia nr. 4415/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 11 august 2004, F. Constanța a chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcții și Inspectoratul Teritorial în Construcții Constanța, solicitând obligarea pârâților de a executa un control la Complexul turistic D. - secția spălătorie, de a constata construcțiile demolate și cele executate prin nerespectarea autorizației de construire, urmând a se dispune și obligarea autorităților la plata unor daune materiale și morale.
în motivarea cererii, reclamanta a învederat că la imobilul sus-menționat au fost executate, atât demolări, cât și lucrări de construcție fără autorizație, abateri ce constituie grave încălcări privind disciplina în construcții, pârâții refuzând să se achite de obligațiile ce le revin potrivit legii.
Prin sentința civilă nr. 66 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâții au comunicat reclamantei, răspunsul lor, arătând că s-a constatat executarea lucrărilor de construcție potrivit autorizației emise în 1995, modificările efectuate nefiind de natură a necesita obținerea unei noi autorizații.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta F. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică.
Astfel, reclamanta a menționat că nu sunt reale, constatările din răspunsul pârâților, reprezentanții acestora nedeplasându-se la locul construcției, pentru a observa în mod nemijlocit lucrările demolate sau executate fără autorizație, impunându-se obligarea autorității de a-și face datoria potrivit atribuțiilor ce-i revin.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data formulării acțiunii, orice persoană care se consideră vătămată printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități de a-i rezolva cererea privind un drept recunoscut de lege ori un interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
în cauză, se constată că Inspectoratul de Stat în Construcții, prin Inspectoratul Teritorial Constanța a comunicat reclamantei, răspunsul său, urmare a petiției referitoare la construcția executată la Complexul turistic D.
împrejurarea că reclamanta nu este mulțumită de conținutul comunicării, respectiv de constatările și măsurile întreprinse de pârâți, nu se circumscrie prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, care sancționează refuzul autorității de a soluționa cererea, neimpunând rezolvarea solicitării în sensul dorit de petiționar.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4414/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4417/2005. Contencios → |
|---|
