ICCJ. Decizia nr. 4421/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 24 martie 2005, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne - Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând anularea măsurii restrictive de suspendare temporară de folosire a pașaportului dispusă cu adresa nr. 211/1378 din 7 martie 2005.
Reclamantul a susținut că măsura s-a dispus pe o perioada de 1 an, până la 4 noiembrie 2005 și că în esență, este abuzivă, întrucât nu a săvârșit nici o faptă cu caracter antisocial.
Prin sentința civilă nr. 165 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.I., care a susținut că dispoziția menționată nu este imperativă, legiuitorul folosind expresia "poate", și ca atare, măsura luată trebuia justificată de o atitudine culpabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a fost returnat din Marea Britanie, în baza acordului de readmisie încheiat cu România.
La stabilirea perioadei de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, s-a avut în vedere faptul că reclamantul nu justifica șederea pe teritoriul statului respectiv, încălcând, astfel, flagrant condițiile pe care cetățenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spațiul Schengen, respectiv: "călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul Schengen, nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui semestru".
Astfel fiind, legal și temeinic, pârâtul-intimat a dispus suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4432/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4422/2005. contencios → |
|---|
