ICCJ. Decizia nr. 4424/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 5886/CA din 14 decembrie 2004, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 84 din 1 septembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 124/CA/2005 - PI din 25 aprilie 2005, a admis acțiunea introdusă de reclamantul S.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare. A anulat hotărârea nr. 84 din 1 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea soluției s-a reținut că cererea reclamantului este îndreptățită, întrucât acesta a fost strămutat, împreună cu părinții, după cedarea Ardealului, de autoritățile maghiare, în localitatea Baya din Ungaria, revenind la domiciliu după restabilirea granițelor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât părinții săi au rămas inițial în teritoriile ocupate, cu loc de muncă asigurat, fiind ulterior mutați împreună cu copiii minori, pe teritoriul aceluiași stat.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul, minor fiind, împreună cu familia sa, a părăsit în anul 1941, localitatea de domiciliu, Satu Mare, fiind strămutați în localitatea Baya din Ungaria, situație specifică celor care au deținut funcții în acea perioadă, în autoritățile publice sau în sectoare economice, de importanță deosebită, cum este siguranța circulației pe calea ferată, populația de etnie română, care lucra la siguranța circulației feroviare (în cauză, tatăl reclamantului), fiind strămutată în cadrul aceluiași sistem, în localități locuite de populația maghiară.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
în consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4425/2005. Contencios → |
|---|
