ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 26 februarie 2004, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3319 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 74/F din 4 mai 2004, a respins cererea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, reținând în motivarea soluției, că reclamantul nu a făcut dovada că s-a refugiat din motive etnice, cu atât mai mult, cu cât reclamantul fiind cetățean român, s-a deplasat pe un teritoriu ce se afla sub jurisdicția autorităților române.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 9023 din 15 decembrie 2004, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului cu acte și martori.
Judecând în fond după casare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 41/F din 12 aprilie 2005, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a fost în măsură să producă dovezi noi în scopul acțiunii sale, nefiind în posesia altor acte oficiale care să ateste refugierea ca persecuție etnică, motivele și durata acesteia, reclamantul nefiind în măsură nici să administreze proba testimonială.
Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de reclamantul D.A., susținând că, deși nu a putut prezenta acte oficiale emise de Arhivele Statului și nici nu a fost în măsură să solicite audierea unui martor, totuși a fost refugiat, suferind persecuții etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or în cauză se reține că reclamantul nu a făcut dovada cu înscrisuri sau cu martori, că a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din probele administrate în cauză rezultând că reclamantul, cetățean român, a plecat de pe un teritoriu aflat sub jurisdicția autorităților române.
în consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4424/2005. Contencios → |
|---|
